"...Va indemn sa faceti poezii dar nu imitand, nu maimutarindu-va. Scrieti ce vreti voi, ce va vine voua in minte, in suflet si-n imaginatie, mai bine banalitati sau extravagante, versuri siropoase ori versuri grosolan protestatare, prostii chiar bazaconii, enormitati, dar ele sa fie ale voastre. Nu pierdeti nicicand din vedere pericolul imitatiei, mereu la panda, nu mai putin de veghe decat spinul din calea voinicului, tendinta tot atat de fireasca omului ca si maimutei... Nu repetati, nu imitati... Sa stiti ca usor nu va va fi,catusi de putin. Veti avea de luptat cu artificialitatea, vrajmas tenace.
Nu scrieti spre a face placere altora; colegilor, profesorilor, prietenilor, vreunei fete/baiat etc. ci numai voua insiva. Poetul nu e tipicar, lozincar, stereotip, complezent, grijuliu de ce are sa spuna. Gustave Flaubert spunea ca pentru un scriitor singura posibilitate, singura sansa de a realiza ceva frumos si valabil este sa astearna pe hartie numai ceea ce-i place lui. Iata verificarea: sa-ti placa, sa fii multumit in primul rand tu insuti. Fiti din acest punct de vedere egoisti; straduiti-va sa "dati" numai lucruri pe care le veti fi scris cu placere, cu ochii cugetatori ai inimii indreptati spre launtrul vostru.
Cuvantul poet este de origine greaca, el se trage dintr-un verb (poiein) care inseamna "a face". Auziti, iubiti poeti incepatori? Poetul asadar, nu este acel care imita, care copiaza ori reproduce dupa model, dupa sablon; el este acel care nascoceste, face, creeaza. Poetul e facatorul. Nimanui verbul acesta extraordinar - a face -, nici unei alte indeletniciri nu-i este mai propriu, mai afin. Nimeni nu-l poate intrebuinta in mod mai legitim si cu mai multa autoritate decat poetul.
De aceea si este pe drept cuvant poetul o fiinta mandra si curajoasa. El scoate din neant existenta, ritm, armonie si frumusete..."

Nicolae Steinhardt- Monolog polifonic