- Stai aici!
mi-am poruncit cu dojană în vers.
- Stai aici și nu face nici un pas
spre ea!
Astăzi,
vom intra în transă,
tu și cu mine,
desigur
și vom oglindi realități paralele ție!
Așaaaaa!
Pentru început privește cerul
-acest arbore cu rădăcinile în sus
și crengile mângâind protector
lutul cu aripile lor de alabastru...
Urmează desigur,
contemplarea aurie a viselor
cu capăt de fosfor
aprinse în nopțile lungi de iarnă.
Mai trebuie să te-amăgești?!
Cine pe cine stinge?!
Răcorește-ți între-cutele frunții,
acest labirint fără-de-ieșire-la-mare,
amăgind dipol-dipolii captivi
în realitatea lor browniană.
A patra mișcare, mă auzi?
a patra,
ar trebui să înalțe mușuroaie mii
-balastul de zi cu zi al orbilor
cu destine de plumb,
asta ca să fie clar
că un deja-vue în rețea
precede invariabila ta
descompunere matricială.
Moleculă cu moleculă...
Rămâne la final
(știu multe bancuri cu finaluri...),
ca un lait motiv,
să te macini porțelanos
în creuzetul iubirii
(poftim, nu găsesc un sinonim pentru EA!)
ca și când:
cerul,
focul,
apa,
pământul,
sunt simple depersonalizări
nepermise,
ale celui de-al cincelea element
așezat în centru-stânga ta!
Spune-mi acum,
Edger,
mai crezi în lumi paralele
ție!?