agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1371 .



Plouă...
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ariette Pescarus ]

2000-10-19  |     | 



Chiar mi-era dor de ploaie... Trec pe lîngă niste plopi uriasi. Îmi place să mă catăr cu privirea până în vărfurile lor...Mi se pare că zbor..Undeva la mijloc mă întâlnesc cu frunzele desprinse de vânt... Nu mă simt prea bine...Obosesc...nici nu-i de mirare, iar am o tensiune de speriat...mult, mult sub normal...Mi-am făcut niste analize...dacă ies prost...proaste...e treaba lor..pe mine mă plouă ploaia...ca într-o joacă...o frunză, o picătură de apă... si un zâmbet...Fosnesc copacii...Marea e vânătă, cerul de asemeni...Cine s-o fi înegurat primul ? Marea sau Văzduhul ? Habar n-am... dar se vede treaba că Marea si Văzduhul sunt niste prieteni nedespărtiti...Marea, mai motată, de - femeie... are guler alb de valuri...Văzduhul de ciudă plânge... si totusi nu simt nici un pic de tristete....dimpotrivă ceva mă îndeamnă să zâmbesc...as râde...dar cum să râd singură pe stradă ? Oamenii ar crede că am înnebunit văzându-mă râzând cu gura până la urechi...Dar zău că e amuzantă ploaia de azi... După ce mi-am lăsat o târă de zeamă rosie la spital, m-am dus să mă plimb pe plajă...Ce de liniste...Ce fantastic este să stai de taină cu Văzduhul, supărat că nu-si poate împopotona adîncimea cu dantele albe...Am rugat un pescărus să nu se mai plimbe aiurea pe lângă mine...să meargă el pe post de podoabă la pieptul Văzduhului...M-a ascultat, m-a privit aproape zâmbind si si-a luat zborul... Plouă, fosnesc plopii si-mi vine să râd... mi-e bine...Chiar dacă nedurându-mă ceva anume simt că mă doare totul...e toamnă...si plouă...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!