Afara ninge… sau mai degraba viscoleste, geamul este crapat si e frig. Sunt in sufragerie si ma uit afara. Brusc trei pisoi au intrat. Erau vioi, si in ciuda umezelii, erau uscati. Ma uit la ei. Sunt mai muici decat pisica mea, Ivy, mai pufosi dar au cam aceleasi culori, negru, gri si alb. Ivy a inceput sa-i fugareasca. Incerc sa-i aduc pe toti intr-un loc, dar nu pot. O aud pe mami cum vine. Trebuie sa scap de pisoi. Ii gasesc unul cate unul si-i sperii. Se intorc de unde au venit. Nu o mai vad pe Ivy. Mami a intrat. Mi-a adus o ciocolata cu ambalaj de plastic galben. Nu am mai vazut o astfel de ciocolata, si totusi mi se pare cunoscuta. Am desfacut-o si avea crema lichida. Fiecare patratel era altfel. Am gustat unul cu crema de capucino. Il simt cum se topeste in gura. O intreb daca nu-i dam si lui mamaie. Nu-mi raspunde. Nu pot sa-mi dau seama de ce mi se pare cunoscuta ciocolata. Unde am mai intalnit-o. Inchid ochii!
Ma aflam intr-o pestera impreuna cu familia: cei trei baieti, fetita si sotul meu. Toti erau fericiti. Copii se joacau la cativa metrii departare. Ii strig si le zic sa vina la masa. Incerc sa-mi dau seama cum arata fiecare dar tot ce pot spune e ca sotul meu are parul inchis la culoare. Sunt atat de obisnuita cu toti incat nu le mai sesizez trasaturile, fetele. Mi-a daruit o ciocolata, exact ca aia. Am gustat-o. Identica! Dintr-o data am inceput sa simt cum se misca pamantul sub noi si mi-am dat seama ca nu mai avem nici o scapare. Nu le-am zis nimic. Nu avea rost. Nu putem scapa. Eram intr-o capcana uriasa. Vreau sa trag de timp. Simt ca pot. Cutremurul inceteaza. Timpul trece. Aproape aud ceasul cum ticaie. Inca un cutremur care de data asta ma face sa lesin. Vad doi ingeri tare ciudati. Nu arata deloc a ingeri, dar asta cred ca sunt. Ziceau ca a venit timpul sa murim. De fapt trebuia cu opt ore in urma sa murim si nu mai putem trage de timp. Li s-a zis sa ne lase sa ne luam la revedere, dar nu au ascultat si ne-au omorat. M-am trezit din lesin. A inceput un cutremur mare. Eram disperata si plangeam. Imi vad baietii cum pica unul cate unul in prapastie. Ma uit la ei cum se dezintegreaza si inima mi se sfasie de durere. Vreau sa urlu, dar nu pot decat sa ma uit. Fetita sare in bratele tatalui. Avea o bluza galbena si pantaloni rosii scurti, parul lung si castaniu ii era prins intr-o coada. Ii vad pe amandoi cum cad. Ii urmaresc cu privirea. El a cazut pe spate si fata pe el dar inca traieste. O vad cum se misca. Vreau sa scape, dar ma vad pe mine cazand in prapastie peste ei si fata moare. Inca ma pot misca, dar nu pentru mult timp. Imi aud inima batand din ce in ce mai incet, respiratia mi se taie iar sufletul iese prin fiecare por lasandu-mi trupul prada mortii reci.
Peisajul s-a schimbat si ma vad intr-un tren alaturi de sotul meu. Intreb ce e cu trenul asta si mi se raspunde ca ne va duce la reincarnare. Toate grijile si preocuparile mele dispar ca prin farmec. Soarta copiilor nu nu ma mai preocupa, parca nici nu ar fi existat. Am inceput sa cautam un compartiment in care sa ne odihnim pana ajungem. Intr-unul era un om negru, cu sotia lui gravida. Era imbracata cu o roche alba scurta. A mutat-o pe cealalta banca a trenului. Iar noi am plecat mai departe. De aici totul a fost un deja-vu. Fiecare vorba, fiecare intamplare, fiecare fata imi era cunoscuta. Stiam ce sa va intampla, ca si cum nu ar fi fost prima oara cand faceam calatoriia asta. Am trecut pe langa alt compartiment. Am intrebat daca mai e loc pentru mine si sotul meu. Mi s-a zis ca nu, desi parea sa mai fie. Am plecat mai departe. Acolo era un om foarte gras, care statea pe doua locuri. Era imbracat cu ceva maro, demodat, cu o cravata tot maro. Statea singur. Am intrat si am intrebat daca putem sta si noi acolo. A zis ca da. Si din senin au mai aparut cativa oameni. Eu stateam langa geam, sotul meu statea langa omul cel gras. Aici ma simteam de parca nu erau sentimente. Fara griji, fara probleme, fara fericire, fara bucurii. Nu pot spune ca-mi place in mod deosebit. Aici timpul pare sa se fi oprit in loc. In fata mea statea un tanar cu parul vopsit blond. Tinea in brate o tanara cu parul lung si castaniu. O clipa de neatentie. Cand m-am uitat din nou la ei, fata disparuse fara urma. M-am uitat pe geam. Era o padure mare si intunecoasa iar la marginea ei statea pe vine fata care cu cateva secunde inainte fusese in fata mea. Doi barbati erau langa ea si incercau s-o convinga de ceva. Nici macar nu am observat daca s-a oprit trenul. Nu inteleg de ce au dat-o jos. Oare nu avea bilet? Dar nici noi nu aveam bilet. Poate ca se sinucisese. Dar grijile astea au trecut repede, daca se pot numi griji. Mi-am amintit ca fata i-a spus tanarului ceva in genul “o sa fim impreuna” iar el acum o ingana. A fost o problema cu trenul, a luat-o peste un lac. Toti oamenii au inceput sa vasleasca cu picioarele, incercand sa duca trenul la mal. Nu simt daca este calda sau rece. Afara e intuneric. Cand am ajuns iarasi pe uscat cineva, al carui chip nu putea fi vazut, ne-a zis ca vom primi cate un bilet gratis intr-un parc de distractii. Vorbeam cu sotul meu si ne gandeam ca o sa ne intalnim poate in parc si o sa fim din nou impreuna. Eram convinsi de asta. Eram meniti unul pentru altul, ca doua boabe de mazare intr-o pastaie. Aproape ne imaginam cum o sa fie, in ce imprejurari o sa ne intalnim, ce o sa ne zicem.
Am ajuns intr-un oras. Mi se parea cumoscut. Sotului meu i s-a aratat un bloc mare, cu multe magazine la parter. I s-a zis sa-si aleaga o familie de la un anumit etaj. L-am urmarit cu privirea. Dintr-o intamplare nefericita, pe care nu mi-o amintesc, a ajuns in casa unui betiv, pe care-l parasise sotia. De acolo am mers pe jos si in drum, intr-o statie de masina am vazut un chip cunoscut. L-am salutat, dand din cap. Putin mai departe, o fata cunoscuta. Am intrat in vorva cu ea. Eram ca o fantoma si totusi ea ma vedea. I-am zis ca ma duc sa ma reincarnez si am intrebat-o cum de ma vede. Mi-a spus ca nu stie. M-am urcat cu ea intr-un autobuz. Nu stiu ce numar este sau pe unde o ia. Este inghesuiala. Langa mine este un baiat, cu fara cam stearsa. Nu-l cunosc. Il intreb daca ma vede. Zice ca da. Ma simt mai mica de inaltime si cred ca arat altfel. Cobor cu spatele prin usa. Ma opresc in fata scarii unui bloc, unde trebuia sa ajung. Era un interfon dar eu am trecut prin usa. Un barbat ciudat s-a apropiat si s-a luat de mine. Nu stiu ce mi-a venit ca l-am scuipat pe fata. Rosu de furie a inceput sa dea cu pumnii in geam. Incerca sa intre dupa mine. Am fugit pe scari, pana la etajul trei unde trebuia sa ajung. In capul scarii erau trei usi una langa alta. Era semiintuneric si nu stiam unde sa intru. Am sunat la toate. Erau niste usi tare ciudate, de culoare maro-inchis, negru. Am intrat in prima care s-a deschis, a treia. O baba foarte cunoscuta, dar care nu-mi aminteste de nimeni, mi-a deschis. In clipa in care am trecut pragul, parca as fi facut un salt in timp. Acum am in jur de 14 ani. Ma uit pe geam si apoi la reflectia mea in geam. Sunt slaba si ma intreb cum o sa fiu mai tarziu. Am vazut o carte albastra scrisa de Dostoievski- Aventuri din alta viata. Vreau s-o citesc dar nu acum. Ma uit iar pe geam. Un barbat ciudat, brunet, gras imbracat in piele neagra se pupa cu una. Ea a plecat. Era un peste. Nu stiu ce a fost in capul babei ca l-a chemat. Am incercat s-o opresc, dar era prea tarziu. Ne-am trezit cu el in casa. Nu stia cine e si i-am zis. A inceput sa puna mana pe noi, sa ne pipaie. Baba a scos repede o suta de mii si i-a dat ca sa ne lase in pace.
Timpul a trecut iarasi intr-o clipa. Am 21 de ani. Sunt intr-o piata. Nu stiu ce-a patit baba dar cred ca a murit. Aici sunt multi drogati. Unii au substante ciudate mov pe care le pun in apa si le dau pe gat. E oribil. Stau tolanita pe jos intr-un colt. Este un labirind de tarabe. E noapte si luminile sunt slabe. Nu se poate vedea mare lucru. A venit politia. Un barbat solid, cu parul negru mi se pare cunoscut. Pare priceput si nepriceput in acelasi timp. E putin mai in varsta decat mine. Imi place sa-l privesc. Il vad cum merge cu arma pe acolo cautand sa aresteze pe cineva. Simt ca suntem facuti unul pentru altul. Simt ca ne-am mai intalnit candva, undeva. Dar nu-mi amintesc. Poate intr-o alta viata.
Mi-e foarte greu sa zic ce s-a intamplat in continuare, pentru ca am fost trezita. Dar pentru ca totul a fost un deja-vu, cred ca ne-am casatorit, am trait o viata impreuna, am murit din nou, iar acum eu am devenit cine sunt si el viitorul meu sot. Iar biletul din parcul de distractii este de fapt pentru viara asta.