față-n față cu marea
eu încordat ea furioasă e în avantaj e mare nu degeaba i s-a spus mare cu lucrurile mari nu te joci decât dacă ți s-a urât cu binele ce bine e ăla dacă nu te bucuri de el? stop

acum trag aer în piept
ne fixăm unul pe altul ea privește cu toți ochii deodată ochi de pește ochi de pescar ochi de năvod ochii lumii se strânge carnea pe mine ciuruit de ace nu mă las o sfredelesc și eu urlă lovește cu furie în stânci râd ca nebunul e bine și ăsta nu e decât începutul

umpli plămânii cu aer
îl ții o vreme în tine nu miști totul se oprește te bucuri de fiecare milimetru cub de aer sărat rece plutești mintea zboară sus te simți mai om pe pământ în fața mării egali zâmbești ai nevoie de atât de puțin să fii fericit acum uite stai te zgâiești la multă apă strânsă într-un singur loc ce poate fi mai simplu? o mamă feroce o iubită caldă o soră tăcută e simplu simplu curat

ai uitat să mai tragi aer simți că deja începi să obosești încă nu ți-ai găsit ritmul
atât de simplu ne complicăm acum nu e ca înainte îți alegeai un drum în viață și erai țăran îți vedeai de bucățica ta de pământ fericită că are cine să o scarpine perie pigulească și tot așa sau cavaler făceai fericită o sabie călită strânsă cu putere de mâner urla de durere apoi baia de sânge sărutul țărânei - ce mândrie - erai slugă erai stăpân erai preot erai negustor făceai asta câte zile aveai acum nu

adânc foarte adânc simți că ai aer sărat și în stomac
acum ești tu abia când ești țăran-pământ-cavaler-sabie-fierar-potcoavă-slugă-negustor-bani-bani-bani te poți confunda cu un blender bagi în tine câte puțin din toate și apeși pe buton shot după shot spălate cu bere să curgă mai ușor ce mândru ești de pasta galben-bolnăvicioasă care curge se scurge prin tine mâine cei care privesc în sus la tine or să se uite la discovery cu mâini bionice cântătoare la pian nu pricepi cum de mâna ta lipsă poate să sune așa de bine îți vine să o tai și pe cealaltă să devii un mare pianist nu mai știi dacă ești sau nu îți înfigi o mufă în creier să fii să fii altceva să fii în fiecare zi altceva azi arhitect mâine biolog marin poimâine florin călinescu un florin călinescu generic un alt florin călinescu, mereu altul e doar un exemplu poate fi un exemplu bun sau prost depinde de context

iar ai uitat să inspiri mult mult aer
mai verși un pic de lichid din acela scârbos pe o masă te ridici pentru că ți s-a aplecat de la atâta vorbe galbene vorbe o pastă de vorbe te duci la întâlnirea cu moartea sub pretextul că vrei să scapi de frică în cele mai multe cazuri operația reușește pacientul moare uite se cască o prăpastie sub tine te ia amețeala dai din mâini ca un răstignit legat de picioare sfoara dă bine în jurul gleznelor o a treia mână aparținând unui glas indiferent „te grăbești undeva?” te trage înapoi ai fi zburat un pic totuși acum ai ce povesti la nepoți

cine a inventat aerul marin deștept băiat a fost
și nici nu-ți dai seama când depășești pe contrasens câteva serpentine lascive în față o mască neagră cu una două trei șapte nouă găuri și mai negre suta mia milionul cine nu e gata îl iau cu lopata parcă scria mare volvo pe dunga aia diagonală de obicei siglele par mici oricum a doua oară când treci pe-acolo îți vine să-ți faci cruce mecanic exact ca în autobuz eroilor-semnul crucii unirea-semnul crucii stația următoare e deja obicei urmează ticul

plămânul tău stâng are un sentiment de deja vu
cobori din mașină nu puteai să mergi mai departe măsori podul cu pasul și nu pricepi pe unde au încăput camionul acela cu claxon imens și două mașini e imposibil tu ai scăpat ești ok nepoții tăi sigur nu se vor plicitisi mai ales că pe atunci nici nu vor mai fi tiruri eventual aeroglisoare volvo dar e cert că tu vei avea nepoți data viitoare o să fii mai atent

patruzeci și șase
incredibil câte lucruri ți se pot întâmpla într-o singură viață și simți că nu trăiești dacă nu apeși pe butonul blender-ului apoi deschizi capacul priviți oameni buni sau mai puțin buni si eu sunt tot om un om postmodernist uite câte bucățele de carne am în mine un pic de salată de ton și un semiton n-am mai cântat de-atâta timp nu-i nimic am învățat să tastez cu ochii închiși iar fur elise imi mai iese cap coadă mental

patruzeci și șapte
ții aerul în piept îți aduci aminte să deschizi ochii doamne cât poate să fie de clară se văd stâncile la câțiva metri dedesubt

patruzeci și opt
aer

patruzeci și nouă

cincizeci
cincizeci de respirații

zeci de ochi se uită la tine cum te întorci a nu mai știi câta oară
încă cincizeci de respirații a câte patru brațe fiecare ți-ai intrat în ritm înoți deja de ore ai putea să mai înoți lejer ai trecut de punctul critic dar te simți murat și oricum ăsta e cel mai bun moment să ieși să vadă toți cum arată dementul care a înotat atât paralel cu malul dacă ratezi momentul se pierde interesul ca la un text degeaba ai patruzeci și opt de vizionări treizeci au deschis au văzut că e prea lung și au mai dat un click ieși te lungești pe cearceaf dă bine să te faci că nu știi că te privesc toți adevărul e că iubești marea trăiești pentru ea ar mai fi de făcut niște nepoți dar lasă că mai e timp mamă mamă ce mai nepoți or să iasă adormi ca șopârla pe plajă

mâine o să fii și mai negru