Există un fel de bucurie sălbatică....exista un fel de bucurie salbatica in tot ce e viu.Și sângele meu-mare sărată și tânără vuind,agitându-se-n marea vieții.
Viața e pâinea pe care o frângem cu mâinile noastre și-o-mprăștiem pe pământ pentru păsări.
Da...e o aspră și neagră pâine,dar cât e de bună la gust!
Și unicul lucru ce ne-a fost dat e să ne-alinăm marea si veșnica foame.
Și am mers la întâlnire.Eram doar eu cu ploaia.Au început să apară norii...tu nu ai venit.Dezamagirea m-a dus acasă în șoapta.
E 7:30 seara,aștept o fată cu povesti nemuritoare și cu miors de primăvară.19:40...viața mea incepe să miroasă a iarnă.
Și totuși mai există ceva ce as putea să fac:
să-ti încredințez toate secretele mele,poate astfel mă vei remarca.
Vreau ce (ceea) pretinzi că ești.Nu mă poți condamna pentru dorinta mea.Punem pariu că în tine există ceva ce vrea să se răzbată?Mă poți citi ca pe o carte....nu citi sfârșitul!Ascultă cum cerșesc,ascultă cum implor.Spune-mi ce vrei și îți voi spune ce pot aduce.Mi-am pus zilele in zid la păstrare.Vino!vino și sparge zidul...i-a o cărămidă si strânge-mâ-n brate!