Azi în timp ce îți tăceam ca de obicei despre vorbeam despre vacanțele de vară, reliefuri marine și plaje destul de curate chiar dacă insuficient luminate m-am văzut de deasupra și din semiprofil ducându-mă la frigider să îmi iau o sticlă cu apă. Eram eu alături de un altul pe care îl cunoșteam numai din poze de nunți și botezuri
Celalt dormea ca de obicei cu capul pe o carte cu poze pe care când i-am tras-o de sub cap a început să plângă ca și cum ca și când ca atunci ca niciodată ca întodeauna așa cum ai da drumul unei pietre pe versantul unui munte Bineînțeles că pietrelor li se dă drumul la poalele munților iar dacă vor să ajungă în vârf pot face autostopul să nu țipați la mine că am început să scriu precum Coelho. Războinicul luminii a rămas la locul său cunoscut și consacrat rugându-mă ca măcar din când în când să îi pornesc ventilatorul. În loc de ceva ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă am găsit scris asta într-un fișier care avea exact același nume cu cel care îl deschisesem azi dimineață. Cuvintele încep să se amestece din nou și iar trebuie să le iau literă cu literă. Le-aș spune Cubul Rubik dar acela avea mult prea puține fețe. Mai bine îi spun turnul Babel. Sau mai bine le las acolo că nu cred că aș mai putea să fac alte cuvinte. Statistica și principiul acela al termodinamicii mă opresc la o sută. Dar eu când ajung la 99 mai am destul de mult până să spun cifra fatidică. Și de fapt număr mai departe, citesc înainte ca în Bacovia și îi scot limba fostului meu profesor de fizică. Trebuie să am grijă doar să nu îmi pun limba pe clanța ușii. Acolo îmi pun numai buzele dar nu e nici un pericol. O fac când clanța încă mai e caldă. Încă mai e caldă. Mai zicea unul în Răscoala așa ceva. Și parcă încă un actor într-un film care nu s-a jucat și un bucătar într-o duminică Italiană ca orice altă duminică italiană de unică folosință.
Una peste alta am să mă uit la un film în slow motion, am primit o casetă în care cineva doarme pe un pat mare cu cuvertură galbenă și așternut alb cu broderii făcute parcă de mână. Sper ca la un moment dat să i se facă sete. Și mie îmi e sete. Unii vorbeau despre mări sub pustiuri. Alții despre oceanele lunii sau ale lui Marte. Mie mi-ar fi de ajuns acum două pahare cu apă.
Cu apa nu se ciocnește.
Dar se poate primi sau da noroc.
Tot norocul.

Nu mă crezi?
Noroc!