agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2370 .



A fi sau a nu fi copil
personale [ Internet ]
cum se merge pe strada

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nevermore ]

2003-10-03  |     | 



Mergeam pe stradă așa cum se merge de obicei pe strdă: îngândurat, cu mâinile adânc îngropate în buzunare, molfăind-lucru care enervează îngrozitor- chewing-gum-ul tipic american. Nu-mi păsa de nimeni și de nimic, simplul act al mersului îmi pare a fi o experiență profund religioasă, o rugă adresată tăcerii și liniștii interioare.
Merg pe stradă de parcă m-aș ruga, așa sunt eu, așa ar trebui să fim cu toții, când avem norocul de a nu poseda roți.
Pe același trotuar, cu puțin înaintea mea, erau doi puști, doi copii. Nu i-aș fi băgat în seamă dacă nu aș fi fost gata să mă împiedic de unul dintre ei care s-a oprit brusc. Am rămas tâmp!
Copilul se oprise brusc pentru că văzuse pe jos o banală bucată de LEMN. Fascinat, extaziat, fericit, mândru s-a întors spre celălalt- având bucata aceea de lemn în mână- și i-a spus:
-Da' să vezi ce camion fac eu din asta .Îi fac două găuri, îi pun două roți și-mi iese un camion grozav.

Lucrul ăsta m-a bântuit și mă bântuie în continuare. Mă simt vinovat, îngrozitor de vinovat!
Am ajuns atât de orb încât să nu văd că aceea nu e o bucată de lemn, ci un camion? Am ajuns atât de orb încât să nu văd că acela nu e
un băț, ci o mitralieră bestială? Am ajuns atât de orb încât să-mi pierd vremea examinând picioarele femeii aceleia, când aș putea să-mi fac niște hățuri faine din părul ei?
Ce-a pățit copilul din mine? Ce-au pățit copiii din noi toți?
Măcar o dată pe săptămână să încercăm să nu mergem pe stradă rugându-ne ca oameni, să mergem rugându-ne ca niște copii!
Vă rog, să facem lucrul acesta!
Însă, nu uitați!
Camion, mitralieră, hățuri........

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!