agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-03 | |
Hotărăște-te odată, îmi zice Magul. Ora 7 jumătate seara. Am tren la 11, Sirena nu răspunde pe mobil, nu știu la ce vagon e, nu știu nici dacă plec. În grabă pe acasă, pa, plec la Oriana. Daciada îmi spune din ușă, stai, vin și eu, în 5 minute sunt gata, văd lacrimi în ochii ei, nu va putea fi cu noi.
Mă bucur că aud asta, tinerii mai publică poezie..., îmi spune însoțitorul de trenul Prietenia Chișinău-București, pe care îl rog să o găsească pe Sirena. Caută prin pașapoarte, cum o cheamă, Silvia... îmi amintesc doar pseudonimul... e la ultimul vagon, de fapt la vagonul 1 :). Doar așa ajungem primele la București. Pe Sirena o știu de la cenaclul de la Chișinău, din iulie. Discutăm de parcă ne-am cunoaște de o viață întreagă. Și așa și este, pentru că aici pe site într-o zi se trăiește cât pentru o viață întreagă :). Mă pișc dacă îl văd pe Filip real, zice Sirena. Filip vine cu trandafiri galbeni, ne luminează dimineața și inimile. Îl vad apoi pe Aleks. Mergem cu toții la o cafea și o prăjitură, deși suntem cu ochii lipiți de somn, ne re/cunoaștem: Sirena, Licorna, Codri, Aleks cu tata și surioara, Chris, Filip. Cu Sirena, Chris și Filip merg la Casa Alba. :)) Nu râdeți. E un camping la Băneasa. Și e departe, liniște, frumos și facem poze. Le-ați vazut. Filip e un om super, devenim Prieteni și in real. Este 13.15, încă mai facem semne spre mașini, nu ne vrea nimeni, nici autobuz, nici taxi, nici nimic. Surprinzător, un tânăr oprește o mașină albă, hai urcați, aici se așteaptă cu orele, eu încă mai cred că e îngerul pe care îl rugasem în gând să facă o minune și să ajungem la Oriana. Silișteanu ne întâmpină la intrare. Intrăm și noi... în Uniunea Scriitorilor :). Să mai spună Omer că oglinzile sunt perimate! Alma!, zice fata de care credeam eu că e sora cu mult mai mică a Orianei. Oriana e "o femeie albastră, dar nu de un albastru comun, ci unul impregnat cu fel de fel de nuanțe de corali", cum și-a imaginat Codri. Oriana are o rochie albastră și este atât de luminoasă, Luminița. Sala arată superb. Ne așezăm, poeziștii ocupă aproape toată sala. Oare mai știu cine a fost? Cred că peste 30 de poeziști. Pe Cristinuța_80 o recunosc din poze. Facem cunoștință cu Oigen, Ihrinwe și Înger_gri. Aflu că doamna care filmeaza este Marina de pe site. Pe ceilalți îi cunosc, sunt Silva, Adrian, Veverița, Vameșu, Anton, Andrei, Pan, pe Andia o recunosc din poze, Alooper, Omer... și mi-a fost atât de dor de voi toți... Începe lansarea. Vorbește Prof. Tudor Opriș. Între timp, salut în șoaptă pe Armonie, Magul, Mat, Blue Eyes, Bogdan, Cheela, Cheevas, Zareh, Melina... Emoțiile Orianei se transmit și în sală. Se recită "Nani nani oriani", acum realizez cât de superbă este. Oriana mulțumește celor de pe site și lui Radu în mod special. Într-adevăr, fără Radu "am fi fost mai altfel și mai săraci"... Cred că fiecare dintre noi s-a simțit mândru că este prezent în sală și că un membru al site-ului (îmi permit să spun, al site-ului nostru) are o asemenea reușită. În pauză, o tânără interpretează mirific la pian. Apoi mergem "la coadă" la semnat "Geometriile Singulare". Nu sunt în stare, de emoții, să scriu altceva decât, cu drag, spune Oriana. Facem poze. Toți avem în priviri Luminițe. Stăm de vorbă și ne uităm unii la alții, ieri eram virtuali, azi ne atingem mâinile și existăm unul prin celălalt... Felicitări, Oriana, felicitări, www.poezie.ro!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate