Odată ca niciodată....................

Crdeam de mult în iubire,
În visele ce se împlinesc
La marginea dintre un mit şi-o poveste.

Credeam e mult în prințul meu albastru
Ce se lupta cu zmeii inimilor împietrite
Iar apoi, venea şi mă salva din lumea fără culoare.


Apoi..............

Am început să cred în tine
În iubirea ce dădea culoare sufletului meu,
Îi dădea viață şi apoi aripi, şi sufletul meu zbura ....
zbura spre lumea unde tu erai prințul cel fermecat,
Spre lumea iubirii mele de poveste.

Dar...............

Fără să mă gândesc fiecare vis în care am crezut,
În negura dimineții încet s-a pierdut
Făt-Frumos s-a rătăcit pe cărări depărtate de mine.

Şi uite aşa, odată cu tine....

ACUM

A dispărut lumea poveştilor mele.