aprindeți un foc de tabără...
și suflete se vor aduna
precum insectele nocturne
în jurul opaițului
într-un dans grotesc
înfășurate în luna roșie...

aprindeți un foc de tabără...
și nori nesfârșiți de fluturi
vor veni de departe
galopând nebunește
din adâncurile
nopții inundate de lumină
precum călătorii de demult
ce se scăldau în lumina deasă a lunii...

aprindeți un foc de tabără...
și soarele aspru
al pustiului
va fi uitat
în cântece vesele
ce se înalță spre cer
învăluind roiurile
goale, ciudate,
aproape neajutorate
precum rugile șoptite-n
liniște adâncă...

aprindeți un foc de tabără...
și urmăriți lemnele
cum crapă înroșite
ținând ritmul
milioanelor de zvârcoliri
ale aripilor.
și în timp ce priviți
acest dans grotesc
închideți ochii
și ascultați
fluturele captiv
care, îmbătat de lumină,
zvâcnește din aripi
în hăul din sufletul vostru

aprindeți un foc de tabără...
...și lăsați-l să zboare...