Daca m-as fi cladit cum se cladesc altii, m-as fi prabusit de mult. Caci solul meu n-are adancime, nici consistenta. E inodor, incolor
si insipid. Nu e de mancare si nu e de lovit. E facut din tarana mea si din secunda eternitatii. E solul unde clipele prind radacini, iar
copacii si le scot si încep sa urce în sus pe scari, ca nealtii. E solul ce contine în el doar un singur sol. Sol ... de la solitudine.