Am înțeles decizia ta și am să o respect așa cum am promis cândva... cel puțin, voi încerca din răsputeri. Nu vreau să zic vorbe grele, nu vreau să zic că vei regreta. Nu-ți doresc vreodata să regreți asta.
Aș vrea să fii fericit. Nu vreau să spun că numai eu pot
face asta. Nu-ți doresc ca numai eu să pot face asta. Nu vreau să spun fraze începând cu "Cine iubește și lasă...", nu vreau să-ți fie rău vreodată, cu atât mai puțin din cauza mea.
Eu, cu sufletul meu tăciune, cu ochii mei inexpresivi, cu mintea mea inexistentă, sper, cu zâmbetul impregnat pe chip de la bancul idiot pe care l-am auzit în microbuz, stau sperând și zicând că acesta nu e sfârșitul.
Am să scriu încontinuu despre tine, sperând să-mi scot așa din suflet tot ce simt, afară, cât mai departe de mine. Am să scriu și am să trimit undeva - nu știu unde - fără adresă de expeditor ca să nu poată fi returnat... Mi-ar place să le pun în butelcuțe și să le dau drumul pe mare, dar e un gând "razna", sau prea frumos, cum sunt toate gândurile inspirate din/de ființa ta.
N-am să-ți spun că te aștept, că te iubesc, că te vreau aproape, n-am să mai spun că te caut noaptea în somn, n-am să-ți amintesc nimic din ce simt... n-am să-ți fac viața mai grea... mi-am dorit să o pot însenina, dacă nu am puterea asta, nu mai găsesc sens prezenței mele aici...
Mă bucur că te-ai lasat de visări, de nebunii, deși luciditatea care te-a cuprins, iată, îmi sfărâmă existența...
Îmi doresc să-ți fie bine mai mult ca orice, sper ca Ea sa
aibă intelingența de a te păstra și bucuria de a-ți da ce ai nevoie...
Nu arunc asupra ta nici o vorba aspră, nici o lacrimă căzută nu va pecetlui vreun blestem... te dezleg de orice promisiune, de orice jurământ, de orice vorbă spusă mie... gândurile mele nu sunt rele, sufletul meu nu te urăște... eu nu-mi doresc să nu mai exiști, nu-mi doresc decât să învăț să trăiesc departe de tine... Când am să aud de tine, am să zâmbesc, când voi știi că ai realizat ceva, am să privesc cerul și steaua ta, în care am crezut mereu, și am să le mulțumesc că mi-au dat să trăiesc acea clipă.
O vorbă din Bengal este cea care-mi rămâne în suflet acum... în continuare, dupa venirea și plecarea ta...."Când o să vină și pentru mine o zi, când dragul meu îmi va vorbi?"

Iubitului meu dintotdeauna