agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1689 .



Intr-o zi...
personale [ Gânduri ]
jurnal virtual

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [irina ]

2004-02-19  |     | 



1.
E prea târziu? Mă întreb asta în fiecare dimineață, când deschid fereastra camerei mele.
E prea târziu pentru speranță? Pentru vise reciclate, frumos colorate de imaginație, în nopți de catifea?
E prea tâziu! Și totuși, cât de devreme este, dragostea mea!
2.
Mă locuiești, fără a avea "viza".
Mă privești, fără a avea ochi pentru asta.
Vii și pleci, asa cum au venit și au plecat alte suflete dragi, înaintea ta.
Poți avea totul, dar nu-ti alegi pentru tine decât prea puțin, cât să încapă în subsolul unei pagini pe care nu ai citit-o niciodată. Și privesti mirat: ce-a fost odată și cât de puțin a mai rămas. Poate, o altă viață.
3.
Îmi citești zâmbind din Cărtărescu - poezii "pe alese" -
în seri furate timpului nostru, în seri care nu înseamnă nimic, în afara acestui spațiu dintre noi: vast și gol, în același timp și cer, și hău. Căci nu vedem mai departe de ceea ce ne e bine să vedem. Eu văd un înger, un înger cu aripile în vacanță.
4.
Îmi citești și eu ascult, ca și cum cuvintele chiar ar fi ale tale, ca și cum ai fi fost - cândva în trecut, cândva în viitor - iubitul meu.
Citim împreună dintr-o carte care nu există, preț de câteva ceasuri pe săptămână. Apoi dispari și tăcerea se așterne, ca un covor albastru, peste toate amintirile, peste toată viața mea.
Si rămân lângă fereastra camerei mele, nu mai văd, nu mai simt altceva, doar promisiunea - că nu ai calatorit către lumea mea pentru ultima oară. Pendulez între "atunci" și "acum", ezitând, până când este iar dimineață, până când... Până când va fi prea târziu.
Cu adevărat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!