A fost o zi, inainte ca sufletele sa respire si trupurile sa bata, cand Dumnezeu a pasit dincolo de locasul Sau si S-a simtit singur ...

A fost o zi in care Dumnezeu a vrut sa imprastie pacea si sa alunge haosul. Ingerii Lui nu-I vorbeau si nici nu le putea vedea chipurile ... Dumnezeu a vrut sa nasca o lume noua sub lumea Sa, o lume pe care sa o poata vedea oricand, lasandu-Si ochii-n jos ... o lume pe care sa o iubeasca ... o lume de copii care vor sa se joace cu Fericirea ...

A fost o zi cand Dumnezeu Si-a strigat ingerii, spre a-i trimite pe Pamant ... spre a-i face oameni ... Dumnezeu le-a oferit ingerilor cate doua "pietre" ... si ingerii au ajuns pe Pamant ... si acesta a fost inceputul ...

"Daca veti reusi sa imbinati aceste frumoase pietre intr-o singura piatra ... unica ... si daca veti reusi sa iubiti aceasta piatra mai presus decat iubiti marea din care v-ati nascut, atunci veti fi demni sa traiti pe Pamant ..."

... acele pietre nu erau altceva decat Trupul si Sufletul. Insa ingerii nu au stiut sa indeplineasca cuvantul lui Dumnezeu ... si, intr-o zi, Dumnezeu a vazut lumea de sub El si a plans ...

A plans pentru ca nu stiuse sa-Si creeze visul. A plans pentru ca incepuse sa ofere tuturor ingerilor "pietre" si ingerii nu stiau ce sa faca cu ele ...

... a fost o alta zi cand Dumnezeu a nascut o pasare neagra si trista, pe care a trimis-o pe Pamant, sa-I aduca inapoi toti ingerii nedemni sa fie oameni ...

Si astfel s-a nascut Moartea.