agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-02 | |
De-mi citești scrierile, cu siguranță că telepatia a funcționat. Te-am invocat în nenumăratele-mi nopți de singurătate, în iernile friguroase de ianuarie, când lemne în vatră nu mai erau. Te-am invocat și atunci când soarele dădea afară din casă, temeperaturile de 40 grade Celsius atingând tavanul. Te invoc și acum, deși se spune că primăvara și-a intrat în drepturi, iar razele-i de soare ne mai dezmorțesc nițel mâinile sufletului.
Privit, de pe fereastră, cerul pare senin, primitor, dar de dincolo de zidurile groase ale tăcerii, el pare negru de-atâta lacrimă. Lacrimă și dor? Pentru ce dor într-o lume cu atâta populație, bărbații și femei en-gross? Dar cine a spus că eu vreau să particularizez? Nu, Doamne ferește! Mi-e dor de un suflet cald, infierent de este rudă cu Adam ori cu Eva. Nu l-am găsit, așa zisele-mi prietene m-au sărăcit, mi-au furat și bucătura din gură. Deh, ce să-i faci, așa am învățat eu de la bunicuța mea, răbda cât era ziulica de mare, numai să nu vadă tristețea de pe ochii unei vecine, să cumva să rabde de foame. Mai mult decât atât, de ieșea în bătătură și mesteca la un codru de pâine, îl arunca și pe acesta la vrăbiuțe… Pritenii? Iubiții? Trecători pe o cărare îngustă, pe care nu au încăput deoarece erau ori prea obezi de atâta pseudo-cunoaștere, ori prea anemici de orizonturi… Vina cu-i este? Eu spun că nu a mea, atunci a cui? Întrebări fără răspunsuri, bat până la identitate umană, existență, menirea noastră aici și… prea multă gândire strică. Oare? Da, ești acuzat că ai luat-o razna ori că nici tu nu știi ce vrei, dar… există un dar. Un DAR ce mi-ar plăcea ca tu să-l înțelegi și să mi te alături în a descoperi și ce nu a fost descoperit, care să treacă dincolo de granițele cooperativei cu plozi făcuți la grămadă, a imenselor oale cu ciorbă și a micului dejun vizibil pe burțile gurmanizilor. Nu ți-ar plăcea ca o rază de soare să ciugulească la masa-ți de prânz?! Telefonul, fir-ar să fie el de telefon, m-a întrerupt. Dar promit să-ți transmit restul telepatic, fiind convisă că ești un bun receptor….
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate