Am visat o troiță.

Aproape de deal,lângă un drum părăsit.
Lemn acoperit de mușchi verde.Apoi era dimineață.
Dimineață de aprilie,caiși înfloriți...
Lemnul vechi al troiței ieșise din iarnă
ca după o îndelungată boală. Gândăcei lunguieți
cu spatele roșu picurau culoare pe lemn...
și parcă se numeau "Fiicele Domnului",
iar Fiicele Domnului mi se urcau pe degete
ori de câte ori atingeam lemnul sfânt.

Dar parcă mâinile mele erau
lemn putred cu mușchi verde...
Un cais plângea cu flori albe
peste trupul meu de lemn...
Mai târziu a trecut primăvara.
Unde-mi sunt florile... se tânguia caisul.
Unde-mi sunt lacrimile... aș fi întrebat eu
privindu-mi trupul de lemn putred
acoperit cu mușchi verde...