Îți fac din ochi,
Tu imi zambești,
Mă prinzi de mâini
Mă învârtești,
De nu mai știu
De-a fost ușor sau greu
Să te-nfașor!

Nici de e, ieri,
Nici, azi, de e
Pe, mâine, incerc
Să-l inventez...
Atât mai simt
Când mă rotesc:
Eu sunt!

De mă împiedic
Și mai cad,
Tu râzi și spui
Că nu-i păcat
Îmi faci din ochi
Și îmi trimiți
Doi îngeri veseli
Să ma joc!

Și mă lovesc, adeseori,
Căci uit când sufletul mie gol!
Iar Tu, te înclini
Mă intrebi șoptit:
"Iar te-ai lovit?"
Săruți apoi, încetișor
Și mă răsfeți
În dezmierdări:
"Copilul meu!"

Și mă alint
Să Te cuprind...
Mă prind pe mine,
Mă întind,
Sperând că voi putea
Să ajung
La infinit
De infinit!

Mă vezi,
Râzi iar
Și îmi șoptesti:
"Hai, hopa-sus,
Să reușești!"
Privesc în ochii-Þi
Cer întreg,
Și nu mă-ndoiesc
Că-i drept!

Dar tot eu cer
Răgaz de somn,
Căci obosesc
De multe ori...
Mi-e lene
Să mă mai alint
Să Te cuprind
Mie drag să dorm!

Și... nu Te superi
Nici atunci.
M-așezi pe nori
De renunțări.
Mă învelești
Între visări,
Ningând in mine dezmierdări:
"Copilul meu!"
..........................

Putere-Þi cer
Să mă trezesc
Să-ți fac din ochi,
Să îmi zâmbești
Căci îți promit,
Fac legământ
Că n-o să mai adorm,
Nicicând!

Te-aud prin vis
Cum îmi răspunzi:
"Acum să zbori!"
Și mă-nfior
De glasul Tau
M-a dojenit!
Ridic din mâini
Să îți arăt că n-am să pot
Știi, doar, că încă nu m-am copt!

Și ridicând așa
Spre cer, toată
Mă umplu de mirări,
Căci vad,
Cum mi-au crescut
Din neștiut,
Din subsuori,
Aripi de heruvim!

Cu cer cu tot
Te-aud cum râzi,
Zâmbești blajin,
Spunând șoptit:
"Întotdeauna le-ai avut,
Copil pribeag!"

Mă-nalț la nori,
M-azvârl spre munți
O aripă e
În ocean,
Cu alta, vânturi mici adun,
Vin și mă duc
În lung si lat...
Sunt infinit
De infinit!

Nu-mi este somn,
Nu obosesc
Mă uit spre Tine,
Întreb de ce?
Ridici din umeri,
Liniștit:
"Acum Exiști!"