agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-19 | |
Clipe umbrind inocența noastră, aducând jertfă vinovăției din noi. Din bunătate mi-am dorit să fac totul. Si tot din bunătate am rănit până la coagularea sângelui.
Alte clipe aducând luna în plină zi - lumină palidă și inutilă, luminând strâmb și nelalocul ei. Din dragoste - venită prea devreme ori mult prea târziu - am alungat uneori soarele. Clipe urmând drumul cu spini, înfipți în fiecare cuvânt nepotrivit simțământului geamăn. Din credintă m-am războit cu credincioșii, crezându-mă ei că hulesc, când eu doar înălțam rugă lui Dumnezeu din gânduri care se-mpiedicau de cuvinte. Clipe rătăcind a mirare. De sine, de tot și de toate. Mirându-mă am înțeles ....că n-am înțeles mare lucru. Clipe amestecându-se ca ițele unui război de țesut condus de mâini nepricepute. Când ai fost tu? Când altcineva? Clipe înșelând încrederea din noi. Am făcut bine? Am făcut rău? Dar dac-aș lua-o de la capăt? Alte clipe mințind pe cel din oglindă. Ești frumos, ești minunat! Dar dacă ți-ai putea vedea sufletul? Clipe mimând bucuria, având-o și-apoi așezând-o cuminte în cui. Cuiele mai cad uneori...pe apa Sâmbetei. Cu ce-am agățat în ele cu tot. Alte clipe arzând nestemate. De-atâta sclipire ai putea să orbești. Mai bine lasă. Clipe sfredelind cu sârg Universul. De-atâta cunoaștere, ultimul lucru pe care l-am aflat a fost că nu știu nimic. Și am rămas cu praful de stele în palmă. Alte clipe luptându-se până la ultima, cu viața-n piept. De-atâta revoltă, m-am retras în nemișcare, așteptând ca lucrurile să se-ntâmple. Clipe visând zboruri înalte, mai sus de cer, până la Tatăl. Din vise mi-am făurit iluzii - omagiu al spectaculoaselor prăbușiri. Alte clipe survolând pământul, mai aproape, din ce în ce mai aproape. Din frumusețea lui mi-am pictat un tablou, să-l privesc când cerul va fi prea departe. Urâțenia-i n-am vrut s-o văd, până când n-am mai putut fugi. Clipe amenințând ceasul din perete. Clepsidra nu iartă. Și mâna care-ar trebui s-o întoarcă rămâne paralizată. Până la ultimul bob de nisip. Și peste toate - binecuvântatele clipe așternând uitarea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate