prea mult poezie pe site-uri
în ochii holbați litere ai librăriilor
pe scările facultăților de pe bulevardele principale
uite o duduie grăbită în autobuz să se suie
cum îi calcă sărutul lui nichita stănescu

așa că astăzi poezia în mine a tăcut
va păstra pentru sine doar ecoul sirenelor aleenelor oigenilor
magilor magiștrilor și a celorlalte păsări cu nume de flori
don quijote a descălecat de pe statuie
să se bată cu moara din sine

eu nu-s poetul ce l-ați așteptat să vină
și nici poetul care nu va mai veni
eu sunt tăcerea vântul primăvara
sunt azi aici și mâine nu știu unde voi mai fi
și dacă

și dacă m-ați primit cu suflete deschise
și dacă am trăit o clipă întru cineva
când gerurile albe îi vor troieni cărarea
cu pieptul gol nămeții îi voi da din calea sa
și singur

singur celui ce am fost nu-i pot spune decât
că mă simt uneori cu și fără de rost
nici frumos nici urât
nici deștept și nici prost
ca și cum nu aș fi
deși sunt

am izbândit ce-am avut de izbândit
am pierdut ce-am avut de pierdut
am cântat ce-am avut de cântat
am tăcut ce-am avut de tăcut
am iubit ce-am avut de iubit
și-am urât ce-am avut de urât

doamnelor și domnilor ultimul gând va fi către voi
vă ating poetește talpa inima mea vi-o sărută
nu vă îngrijorați la poarta cerurilor sunt eu
vă doresc o viață plăcută...