Cosmin Dodoc e fi-miu mai mare, cum ar veni. Am vorbe grele de schimbat cu el: de la Adam la Eva, cu Adam și Eva. Mi-a dăruit un pisoi și mi-a dat o cățelușă. Cățelușa și-a luat-o înapoi.

Așa a fost învoiala.

…

Cusute bine sau cu ață albă, Cosmine, pieile repuse peste coastele tale sunt cum a fost prima dată la Adam și de fiecare dată, fiecăruia de parte bărbătească, în tot ce a urmat. Să vii să mă iei la rost, cum că am făcut de mântuială treaba la partea femeiască – în partea Evei de la piept și dintre coapse – e peste puterile mele de înțelegere. Obsedatule, experimentam! Ea nu fusese parte din Început. Să-ți fie învățătură de minte: din eroare se-ntrupează ororile; nu eu am inventat cuțitul și nici nu aveam de gând, inițial, să te pun să faci echilibristică pe muchia unei astfel de scule.

Pe de altă parte, nu sunt eu “tac-tu”, ăla deadevăratelea, dar mă enervează – cum îl enervau pe-al meu blugii mei – nădragii tăi ecosez. Când te vede cineva din spate e convins că ești o “ea”, când de fapt, din față privit, ești o mâncare de pește, cu bărbuță și mustăți, cu tacâmul de pește aferent. Cu alte cuvinte ești un om căruia îmi este imposibil să nu-i răsucesc cuvintele în rană.

Nu neg că există o parte și mai proastă. Toți sunt tentați să ți se adreseze cu: Domnule Dodoc; mai curând de frică. Automat, tu duci mâna la portofel, scoți două bonuri de masă (face cât o sticlă de votcă de trei sferturi de kil) și-i zici: șo pă ea! Domnu’ ălălalt o ia, tu nu-i dai pahar, îți duci a enșpea sticlă de bere la gură, profesional, rupându-ți-se-n brișcă de Domnul. Morala fabulei e ca în reclama: Urmează-ți setea, descurcă-te fără pahar!, sau: sapă după apă, bea precum un animal!, ori: ia sticla cu tine și du-te la vecine!.

Toate astea pentru că, în fond, tu suferi și de agorafobie și de claustrofobie în același timp și în același loc din sufletul tău. În public te constipi rău, în spațiile închise explodezi. În ceea ce privește fațeta metafizică a existenței tale, tu aparții exstențialismului juvenil. Chestia asta te doare, te consumă prematur și, deopotrivă, inutil. La rigoare, inventarul tău de evenimente nu este accidentat, ba este prea puțin spectaculos. Capetele acestui spectru liniar, pe care le tot rumegi, sunt definite de Eros și Onan. Între ăștia doi însumezi barbarii cotidine, de care nu te faci vinovat nici cât negru sub unghie, dar vei mai avea multe de supt de la viață.

O ții pe ea în brațe pentru că te apără. În tren stai chrcit pe o banchetă, socotind că sunt poziția și locul potrivite pentru a cere iertare. O faci cățea, pramatie …, cum îți vine la gură. Ca mâine, o să ai șapteșcinci de ani, ne vom întâlni în fața magazinului de pâine și-ai să mă întrebi oțărât: golanule, s-a băgat pânea?
- Nâț omule, trebuie să intri în ea; îți spun, da’ nu-ți bag în sac!

…

- Mâncați-ai ecosezii tăi să ți-i mănânci!