agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-03 | |
Aripi pentru viitor
Aș vrea să pot să mă îtorc în timp … să schimb răutatea lumii care ne înconjoară . Aș vrea să văd în ochii fiecăruia lacrimi … lacrimi de fericire . Unde ești? Pe cine întreb eu oare unde e? Ne lipsesc atatea lucruri pentru a ne putea declara Buni. Nu mai vreau nimic. Nimic acum, nimic altceva, decât nemiurirea. Dar unde e? Uită-te omule, nemurirea e langă tine. Trăim din amintiri; amintiri menite să reziste timpului, destinate să trăiască veșnic. Oare când vom putea să rupem spini din suflet, să dăruim celorlați dragostea. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Acum m-am răzgândit. Voi cere totuși Puterii Divine ceva : dragoste, fericire, bunătate, nemurire… speranță pentru viitor. Doamne, cât ne mai poți răbda? Cât mai poți răbda răutațile noastre? Cât mai poți crede ca ne vom schimba? Mă uit în jur… văd atâtea suflete prin ochii oamenilor, văd atâtea inimi care așteaptă să fie mângâiate. Ce răsplată poate fii mai mare decât zâmbetul celui de langă tine? Nimic nu e mai frumos decât să știi că tu, un simplu om, ai avut puterea sa faci un semen fericit. Adică dai, pentru că tu ești cel prin care Dumnezeu a ales să lucreze, să-și arate puterea… prin tine și deci… ești un fericit. Ba chiar ești de două ori un fericit. Azi am descoperit încrederea. Ce lucru minunat, cu câte daruri ne-a înzestrat Creatorul. Omule ascultă, cum glasul fericirii bate la ușă. Deschide-i, nu te sfii.! Auzi cum te cheamă, cum te ademenește, cum vrea să te vrăjească, cum vreasă se alăture ție. Nu-l respinge. Acceptă-l chiar dacă poate te minte. Uită pentru o clipă că îți lipsesc multe. Uită-te, privește oamenii din jur. Sunt ca și tine. Sunt puri, curați… așa vreau eu să cred că sunt… pentru că sunt făpturi divine.Ce făptură e mai frumoasă ca omul? Nici una. Păcat că timpurile în care trăim ne fac să ne răzvrătim, să fim răi, cu toate că nu suntem așa. Omule, dragostea te înconjoară, speranța te înalță, nemurirea e nemuritoare, fericirea e aripă spre cer, bunătatea e darul sufletelor alese. Dar prietenia oare ce e? E oare vântul care te ajută să-ți înalți aripile fericirii? Cu siguranță. Iată … nu m-am înălțat … zbor și sunt atat de bucuros dar știu ca peste câteva secunde mă voi izbii de adevăr. Și cad… am căzut, am ajuns de unde am plecat da ram învățat ceva. Viața e o continuă luptă. Ajută-mă Doamne ca măcar la sfârșit să ajung și să ating infinutul, fericirea, iubirea (să ajund să iubesc și să fiu iubit cu aceași dragoste măreață, înălțătoare care ne crează starea de fericire paradisiacă) 28.04.2004 ...Dedic aceste gânduri singurei persoane care ma învățat să cunosc adevarata fericire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate