- Venind spre tine, mi-a iesit in cale un pui de om cu un pui de caine in brate. "Doftoreaso, moare cainele meu, fă-i ceva, o injectie, să nu moară... Mă ajuti?" mi-a zis rotund de lacrimă in colt de ochi... Stii că nu mă pricep la animale... N-ai vrea să-l ajuti tu?
- Câinele - nu se mănâcă! Nu tratez animale nefolositoare!
- Doctore, doctore, iti plac prea mult porcii, fiindcă se manancă si de altii si intre ei... Iti plac vacile, oile, faci minuni printre găinile alea fără minte... si refuzi o lacrimă de copil, fiindcă declari solemn :Câinele - nu se mănâcă! Ba, se manancă , doctore! Si ce se mai manancă prin alte tări, si chiar pe aici de pasti - de către necunoscători... Se mănancă!!!
- Adu copilul ăla incoace, cu caine cu tot... Imi rămai datoare, doftoreaso! Mă doare sufletul, si-a strans Maria catrafusele si-a intins-o cu inginerul sef in Australia... să aibă oile ei, cainii ei...
- Toate trec doctore, chiar si căsniciile nereusite... mai bine acum, esti incă tanăr, si-s Marii pe toate drumurile?
- Tu ar fi trebuit să fii Măria mea...de nu venea Timisoara aia de Cornel ca să faceti casă, copii si dragoste... De ce nu ti-oi fi spus eu cat te iubeam?
- Taci, doctore... suntem prieteni toti trei... ascunde gandurile astea... ca pe o comoară, stiam... si Maria nu te-a meritat... ma duc să-l aduc pe tanc... E si maine o zi...mainele ăla poate incepe de azi...te-ai uitat cu ce ochi te priveste Adela? Deschide ochii, fericirea poate fi in camera alăturată, si-i fată bună Adela...