Stătea-n drum salcâmul cu florile-i toate,
Grăbiți, călătorii treceau mai departe.
Spre gări de aiurea goneau în neștire
Cu singur bagaj - un dram de iubire.

În urmă de tot salcâmul rămase,
Peronu-i prea plin, iar trenul plecase,
Buimaci se-agățau de-un slab fir de ață,
Cu singur bagaj - un dram de speranță.

Stătea-n drum salcâmul - furtuna de-azi noapte
Lovise-n el crunt și-n florile toate,
Bagajul rănit atârna într-o mână
Iar ei, călătorii, veneau ca să-i spună.