agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-24 | |
Să reînveți lumini și umbre
1981 Joi Ce ciudat de străine ne apar lucrurile privte invers, reflectate. M-am obișnuit cu propia noastră imagine reflectată în oglindă doar pentru că nu avem o alta? Dar ia o oglindă și pune-o într-o cameră - cât de străină va fi imaginea întâlnită acolo. Ai senzația că trebuie să reînveți umbre și lumini pe care le știai pe dinafară. În camera din oglindă nu te-ai descurca pe întuneric. Apoi, gestul reflex pe care îl are fiecare intrând într-o casă în care n-a mai intrat niciodată: privirea aruncată pe fereastră și strada până atunci cunoscută devine dintr-o dată străină. Numai de noi înșine nu ne mirăm, uitând că nu ne vom privi niciodată-n față, chipul nostru dăruindu-l doar privirii celorlalți sau tăcerii nesigure și neadevărate din spatele oglinzi. Vineri După zilele pline de "câte ceva", se ivesc seri atât de târzii și de tăcute, pe care nici un zgomot din afară nu le poate umple, umbrite de soarele negru al lui Dürer; seri fără de capăt și fără de rost, alungate doar de valurile pe care le presimți undeva dar aduse înapoi tot de ele precum orice neliniște din lumea asta. Sâmbătă E foarte devreme. Cred că nu mai am somn pentru că am lăsat geamul deschis și a șters-o afară să se plimbe. De aici, de sus, de la fereastră se simte mai aproape aerul aspru și sărat al mării. E foarte la îndemână marea aici, la București, atât de aproape încât nu te poți face că n-o observi. Duminică Se mai poate oare discuta în liniște cu un om până să-ți pui întrebarea "oare ce vrea ăsta de fapt"? Miercuri A fost primăvară și acum nu mai este. Și îmi pare rău. Și-a adus aminte noiembrie de cine știe ce poliță și-mi bântuie toate diminețile altădată mai însorite. 23 aprilie 1981 Sunt foarte lungi și sticloase serile de sfârșit de aprilie în care nu poți spune cuiva că începe să miroase a tei. Oare într-adevăr libertatea și singurătatea seamănă între ele? Vineri Malurile unui râu și liniile de cale ferată mă umplu de o cumplită deznădejde. Niciodată distanțele nu mi s-au părut mai de netrecut și depărtările mai de necuprins. Pe malul celălalt există culori pe care nu le-am văzut, foșnete pe care nule-am ascultat și adieri pe care n-am să le simt niciodată. Luni De multe ori, urmărind o peliculă recunoști cadre pe care tu însuți le-ai mai văzut undeva; și-n tine filmul are deja ecou. Ce păcat că uităm atât de des a privi. Marți Greu e să taci, nu să vorbești. În fiecare zi se petrece ceva, o lumină, un zgomot, o tresărire. Nu știu cum ar fi viața fără toate astea. Și nu știu cum m-aș putea împiedica să nu le văd trecând odată cu mine. Crema de mâini "Balsam" Știu că tot ceea ce trece prin mine e o posibilă amintire. De aceea poate sunt foarte atentă la tot. La urma urmei, trăirea fiecăruia nu e decât o permanentă rememorare, nu a vreunei experiențe anterioare ci a experiențelor, multe, adunate în noi. La fel de săraci și de fiecare dată îmbogățiți ciulim atenția la fiecare parfum, zgomot, sau lumină care stârnește în adâncul nostru ecouri de nestăpânit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate