Alerg in pajistea gandirii mele.Alerg razand,alerg plangand...alerg.Pasii mei repezi si singuratici se indreapta spre o lume de vise.Îi aud...merg alene si totusi ferm.Este intuneric.Doar lumina stelelor se mai oglindeste pe straduta umeda.
Pe langa mine mai trece cate un om cu capul indreptat spre pamant tarandu-si pasii grei.Îți spui:"Doi oameni tristi pe aceeasi straduta..."
Nu-l cunosc, insa nu ma deranjeaza compania lui.Avem acelasi țel:lumea de vise.
În mersul meu nu mai vad forme.Pasii mei grei sunt din ce in ce mai stersi.M-au epuizat...Ma voi prabusi pe iarba rece si verde a pamantului si, pentru un moment, un gand amar imi va strafulgera mintea si o lacrima va cadea pe straduta umeda...nu am ajuns in lumea de vise.
Poate trecatorul grabit va ajunge si poate va imprastia cateva vise si pe straduta umeda...