Atât de asemănător cu tine și totuși atât de diferit cu fiecare zi care trece îți încolăcești brațele din ce în ce mai nehotărât în jurul amintirilor acestora. Ce risipă, ce dărnicie întru zădărnicie.... Până la ultimul amănunt noi suntem străini...
Ha, ha, ha! Nu te-ai prins încă de truismul ăsta?! Compasul vieților noastre se rotește din punctul T0 al oricărui început posibil și tinde să atingă infinitul dez-amăgirilor... acolo unde nimeni nu ajunge. Și totuși, paradoxul e nul.