Am ieisit afara cu privirea atintita in pamant…as fi vrut sa plec…sa plec departe…nu conta unde…doar sa plec…aproape se intunecase si speram ca noaptea sa aduca linishte…dae poate sunt prea multi care spera asta…agitatie in jurul meu…si…ceata…ceata deasa…hm…e bine…asa nu ma observa nimeni caci e ceata afara…e ceata si in mine, iar eu…sunt doar un suflet trecator…imi privesc pe trotuar umbra…as intreba-o daca nu vrea sa faca schimb cu mine…sa plutesc nestingherita printre oameni…eu…in agonia mea de umbra…si durerea sa nu-mi treaca…as fi doar umbra, iar umbrele nu vorbesc…n-ar fi nimeni sa ma intrebe ce ma doare…sa spun si sa dispara durerea…ar fi o durere continua…asa n-ar mai trebui sa uit cat de rai sunt oamenii…n-ar mai trebui sa am incredere in ei ca apoi sa ma dezamageasca…iarasi si iarasi…iar eu sa sufar…iarasi si iarasi…o durere continua…sa zac in propria-mi vina…sa zac in propriu-mi destin…sa ridic ochii spre cer si sa vad nori chiar de afara e soare…sa vad rautate in oricine…chiar daca ei sunt poate buni…niciodata…niciodata oamenii nu vor fi buni…asa am fost creati…sa facem rau…si numai rau…un lucru bun din cand in cand nu e decat o scurta abatere de la calea plina de dispret ce o urmam cu totii…
Si umbra nu-mi raspunde…tace caci nu vrea sa imi dea locul ei…de ce mi l-ar da?…de ce sa cunoasca si ea suisurile si coborasurile vietii umane…in lumea ei e intuneric…e liniste…e pace de mormant…uff..macar acolo voi avea pace?…nu…nu cred…ar fi prea usor…am fost creati pentru suferinta vesnica…sfarsitul intre patru scanduri ar fi mult prea usor pentru noi…nici macar atata nu meritam…nici macar odihna asta n-o meritam…suntem prea prosti…
Uff…a inceput sa bata si vantul…iar eu am parul ud…macar de-as raci…macar sa ajung eu sa zac la pat…n-am eu norocul asta…n-am sa ma aleg decat cu o amarata durere de cap…mi-au inghetat si mainile…si totusi vreau sa simt frigul…sa simt cum inghet cu totul…mi-am deschis haina…brr…ce vant rece…ce s-o uita lumea la mine asa?…hai, lasati-ma in pace…idioti…hmm…uite cine vorbeste…io-s mai idioata ca toti la un loc, dar…ce mai conteaza asta acum…
Si ma doare…ma doare…si-as plange, dar…nici macar asta nu pot face…nici sa plang nu mai pot…as urla, dar…nu vreau sa ma bage nimeni in seama…si totusi as face ceva…as rade…as rade isteric…as rade de mine si de viata asta care ma tot loveste ca tampita…
Si merg…si merg…si mi-as aprinde o tigare…dar “fetele nu fumeaza pe strada”…aiurea…sa-l ia dracu’ de vand, ca imi stinge bricheta…asa..gata…perfect..exact ce imi trebuia, sa mai dau o gaura in plamani…tu, la ce te holbezi, mah, ratatule?…vrei o tigare?…inseamna ca ai vointa, lasa-ma in pace!…gata…a plecat…l-am speriat saracu’…vai, se vede bluspeisu’…gata…am ajuns…ce faci Max?..esti in tura?..Bibiu n-a aparut?…o sa-l ia mama dreaq si p-ala daca n-apare in urmatoarele cinci minute…si n-ai aparut decat dupa un sfert de ora…dar…ce mai conteaza asta acum…unde ai fost, mah?..iar ai dormit?..ma gandeam io…
(bluspeis...adica...bluespace...un loc drag de intalnire...)