Imi simt fiecare gand rezonand ciudat in sufletul meu, fiecare idee se-aude ciudat, fiecare cuvânt pare acum de un adevar absurd.
Am impresia că toate gandurile mele alearga, vin din sens opus si ma lovesc; ma doare fiecare idee, fiecare lacrima a sufletului ia foc.
In final, prin fiecare secunda mai trece alta si-apoi alta, alta, la nesfarsit...
Sunt rece, atat de rece la lucruri pe care pana acum o secunda le-am trait atat de intens.
Sunt rece ca cel mai fiebinte foc in inima unui ghetar, in varf de soare.
Sunt frunza care te urmareste intr-o zi de toamna si pe care o calci, spunand "e doar o frunza!" Da,ai dreptate! Doar o frunza, intre atatea mii si mii, doar o idee, un cuvant, o lacrima. Nu sunt nimic! Si chiar de-as fi ceva, de ce-ar conta?!