Negoț trist


Cu fiecare zi mă întorc
mai saracă
din Piața cuvintelor.

Îmi vând gândurile din ce în ce
mai ieftin, sau fac troc...
Am dat atâtea speranțe
pentru un strop de cerneală
din călimara celor inspirați!

Mai am câteva amintiri dintr-o
poveste de dragoste pe care nimeni
nu o cumpără...cică ar fi prea tristă!
Am să le pun și pe ele pe tarabă,
poate mi le ia careva pentru o rimă.

Cât aș vrea să-mi pot vinde lacrimile!
Sunt atât de multe încât cu siguranță
mi-aș permite o foaie dintre-acelea
despre care se spune că se scriu singure...

Apoi aș putea să mor de foame zâmbind,
visând cum fiecare picătură de sânge
se va transforma într-o literă,
cum cele câteva cuvinte ale unei vieți
îmi vor cumpăra un loc în cimitirul
celor ce mai sunt.