agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-16 | |
Vise care au zburat de mult cu aripi lipite de brate, picioare de oameni care nu umbla in timp ce lumea se misca nebuneste in jurul lor. Visatorii zilei de azi inecati in litri de alcool si ingropati in movile de mucuri de tigara care distrug credinta ca ziua de maine va dezvalui mai mult decat clipa de azi. Mahnire si dorinta si vise si deceptii si tot ce ne mai curge prin vene.
Bataturi sufletesti care ne definesc persoana care umbla prin baruri ca sa gaseasca ce sufletul omenirii a pierdut prin gandirea societatii care ne ingroapa din nastere la 3 metri sub pamant. Ia-ma de mana si spune-mi ca viata e roz ca sa cred ca ma iubesti in sensul adevarat al cuvantului 'iubire' pe care omenirea nu-l mai intelege. Debusolare inecata in neincredere si in greata sufleteasca pornita din dorinta de afirmare inecata in curajul adevarat a fiintei inebriate de alcoolul care face venele sa se ingroase si irisii sa se dilate in uimirea faptului ca oamenii pot trai cu adevarat clipe de exaltare in momente de durere profunda. Fii sincer pana la sange. Inspaimanta-i pe cei care te pun la zid cu intrebari existentiale copiate din carti care definesc modul de a trai a cartitelor care traiesc la suprafata si care se numesc oameni si se vor cu suflet. Suflet crescut in caldura lunii. Poate ar trebui sa traim in luna plina pe cerul cu stele care mor incet in noroiul care ne leaga pe toti in intuneric. In mocirla existentei, in bolile excretate de o societate care se vrea umana cand de fapt e cat se poate de animalica si cruda, intunericul straluceste etern. Plangi, razi si suspina... Ranjeste. Iubesti si urasti si nu intelegi nimic in afara de faptul ca nu intelegi decat ceea ce simti prin simtul neinteles. E mirosul sufletului ars in cenusa crezului ca orice ai face e inutil, decat daca e in mersul societatii. Urla in ploaie. Smiorcaie in roua. Vomita in vant. Pisa in nepasare. Crede in necredinta si insista in inocenta visului din cosmarul reveriei. Stai treaz mergand pe strada plina de gunoaie calde. Raceste-ti sentimentele in actul de a crede ca totul e adevarat pana la minciuna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate