agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2256 .



Calatorie prin mare
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [meddy ]

2004-06-17  |     | 



Privirile a doi oameni se intalnesc, intamplator,
Odata…
Si-atunci, tu stii ca Eu sunt Tu,
Eu stiu ca Tu esti Eu
Si intelegi ca fara Tu nu exista Eu…
Ochii nostri se privesc continuu.
O panza din raze colorate ne-acopera chipul,
Iar lumea se invarte toata
Si e prea greu sa intelegi cum ziua devine noapte
Si noaptea devine zi.
Tu parca ma cunosti…un gust ciudat de deja-vu,
Cand, demult, ploaia de flori de camp
Uda ale noastre haine.
Eu stiu ca te cunosc, ca ma cunosti;
Incerci sa ma ghicesti, sa afli ce vreau sa spun,
Dar eu nu spun nimic,
Caci ar fi prea simplu sa accept ca te-am gasit.

Ia, Doamne, in palmele Tale sufletele noastre
Si transforma-le in doua pietre albe, lucioase,
Ca doua perle,
Pietre usoare ca vantul, reci ca apa,
Strapunse de soare
Si-ncalzite de ganduri.
Arunca-le, Doamne, sus, spre cer
Si lasa vantul sa le duca departe, in mare.
Valurile sa le spele de pacate:
Vor fi mai usoare, mai curate.

Sufletele noastre inchise in pietre
Vor trece prin furtuna si senin,
Vor simti racoarea, caldura si apa si nisipul si sarea.
Nu vor vorbi, fiindca toti pestii tac;
Se vor atinge numai: brusc, incet,
Vor sti de sunt fierbinti sau reci.

Sufletele noastre inchise in pietre albe vor cunoaste
Infinitul si eternul.
Vor calatori mereu prin mare,
Peste dune de nisip, printre delfini si pesti,
Alge si scoici.
Mereu, mereu,
Neobosit, neobosit.
Caci nu-i asa ca marea n-are sfarsit?…



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!