Motto:

** Drumul cerului se face prin pogorâre, după cum și drumul iadului se face prin suire; și măcar că cerul este deasupra creștetului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate acestea, ca să ajungi în cer este trebuință să te smerești și să te pogori, pentru că este scris în Sfânta Scriptură : " Tot cel ce se va înălța pe sine, se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța " ( Luca 14, 11 ) .**
Unii Sfinți Părinți afirmă că, dacă Adam nu ar fi greșit, neamul omenesc s-ar fi înmulțit prin CUVÂNT.





Stihii botezate-n curcubee de plumb topit,
Tributare Edenului, din porti aureolate, se revarsă
Pământ și ape, din care m-am ivit,
Înlănțuită-n dihotomic, rând,
„Vas-templu”,
Sau,
A sânzâienelor-perene, glastră.

A treia parte din stelele cerului,
în văzduh, în stihii ușoare de aer și foc
Își fac loc,

Ozonic, în agonie parolând, respirații de patimi, cadastră.
Imaginație în matrix, multiplicat descânt.

Din iadul cugetării,


Iisus poteca noastră.