Prezent ferecată
va fi o Duminică
îmbracată în sticlă
cu detalii scoase acut
la plimbare
Umbra ta învelindu-mi tăcut
uși pe jumătate deschise
contrasimbol pentru un timp răzvrătit
în cerneluri izvorâte din mare

cu grijă spui despre fața ascunsă
a luminii cu rotirile fixe
de ea îmi lipesc genele una câte una
atârn de fiecare dorință
un sistem
dinspre tine încoace mai picură
un poem tu știi
că-n el și cu mine
se reinventează noțiunea de sumă
un tu de la sine cu timpul
din eu
brațe implorând un ceas cu limbile moarte
Azi sigilat dinspre ieri cu iz de mereu
ca o goană dintr-o poveste în alta
Aceeași speranță
totuși o altă carte...