totul e la vedere ca într-o întâlnire de flagrant delict. e unul din lucrurile acelea cu zâne și prinți unde unii dispar ca să apară în capitolul următor însoțiți de mulți pitici. intotdeauna mi-au plăcut poveștile imposibile.
ca și altădată arunc cenușa
dar de fapt innod
o altă putere a copacilor
cometele desenează unghiuri
de nostalgie
îngropate în lut
așteptând fluturii
să le vindece de melancolie
împrăștierea a produs imposibilul. toți innebuniseră cerând amintiri. moartea și-a dat la o parte voalul abandonându-se unei oboseli de calitate maximă apoi și-a acoperit o parte din idei cu o pălărie nouă așezată la nimereală. mă transpun în câteva zeci de rânduri și mă reduc pe urmă în zile întregi de așteptare. mă bântuie gândul să schimb sărbătorile fixe din calendar și să promovez zilele în funcție de sentiment.
e vremea amintirilor
și mă bucur de această minune
ca un copil
agățată de coamele cailor
ochii tăi
aripi în pragul dintre două lumi
îngenuncheate umbre
cărora le-a pierit visul
înainte să mă culc îmi place să mă simt mamă și să mă plimb pe bulevarde. asta îmi dă un aer de trecător. mă uit la clădirile cu sprâncene la toate etajele și câteodată îmi atrage atenția o lacrimă mai vizibilă.
am chef să iau parte la o execuție și să-l opresc pe călău să-i spun cu glas șoptit locul pe care îl ocupă acest domn îmi aparține spune-i să sa retragă. ar fi o scenă pe cinste. nu? toți fandosindu-se să leșine aproape perfect. mai bine nu. mai bine mă gândesc la altceva. mă gândesc să pun în scenă o piesă în aer liber cu personaje extatice și coloane sonore în semicerc. eu nu pot fi corul. voi fi unul dintre personaje și voi privi publicul cu aerul că vreau să-mi vin rândul.
singură sub umbrele soarelui
privesc pruncii
cu mâinile spre cer
cerșind îndurare
versuri nenăscute
purtând prea puține zâmbete
singur tu
ca un necuprins
negru
temnicer al tăcerii
vreau un dosar pentru fiecare sentiment să-l arhivez pe măsură ce apare. am să-mi pun amintirile la păstrare in vederea unor viitoare peripeții trăite. peste câțiva ani bat o monedă specială cu tăcerile mele în tiraj limitat destinată numai colecționarilor. mă sprijin lângă neînțelegerea mea și rămân uitându-mă la mine - groaznică va fi prima moarte.
durerea e un accident provocat ca să poți constata forma normală a dragostei.
mă simt primind condoleanțe nupțiale. disperări negre aruncă pe tăvi banii pentru plata fumului. prin colțuri un strat de gândire așteaptă sicriul și corespondența de seară.
mă rog gândului
care se grăbește
cu fiecare secundă
din când în când
vioara mai scoate un vaiet
și brusc sângele tău
îmi acoperă strigătul
traversez intersecția zâmbind disperată semaforului. toate drumurile duc la roma. bună gluma.
vai ce bine fără bagaje comunicând de la o dragoste la altă dragoste
cu gust de sărut mestecând suprafețe pline de negândiri
miros unic abandonat socoteli sigure întâlnire de socoteli
dragoste rapidă foarte rapidă care nu-i japoneză
lucrurile nu se mai întâmplă dorințe de revenire la doi
aproape de trezire literă regăsindu-se a plus b plus c
a fost bine n-a fost a fost sfânt pierdut
sărut moștenit de la alte săruturi
sărut plătind taxe de succesiune
căsătorie de unire acum defunctă
litere unite la întâmplare sechestrate pe moment
câteva clipe căzute de la etajul trei
pe urmă un vino mai aproape și un da-te mai încolo
reflexe realinieri reflexe de presentimente
fără să lase vorbă
nici o vorbă
pentru drumurile publice
trupuri mulțumite fără să aibă de dat socoteală
umblând unul în altul împreună despărțite
aceeași măsură infinit servit adineauri pe dn6
să ne rămânem ploi
să ne rotim
pe vârful picioarelor
fără să uităm
ultimul curcubeu perfect

evadez