Am dorit sa imi deschid o poarta mai mare spre viitor, un viitor ingreunat de legile care ne conduc.
Parintii mei, pe care acum nu pot sa-i consider "parinti" in aceste momente, n-au fost de acord sa urmez o facultate de informatica, pe motiv ca situatia financiara nu ne permite acest lucru.Tind sa cred ca zgarcenia parintilor este cea care ma face sa tin pasul pe loc, deoarece ai mei au pana si cont in banca.
Va imaginati cum ma simt in aceste momente in care mi se tot taie crengile de sub picioare, iar la fiecare pas risc sa cad in gol?
Oare banii mai au vreo valoare cand in joc este vroba de satisfactia si viitorul fiului tau? Tot eu raspund la intrebare: nu cred!
Sau poate nu mi-am exprimat cerintele intr-un mod mai putin autoritar.Cu siguranta am si eu un cuvant greu de spus.
Este o situatie foarte grea, nu cred ca alti parinti limiteaza in asa fel perspectivele de studiu ale copiilor lor.
Ma innebuneste gandul ca o sa imbratisez mediocritatea, dar n-o sa depun armele asa repede, zarurile nu au fost inca aruncate!
Imi treceau prin minte tot felul de idei salvatoare care m-ar putea ajuta sa ies la liman: unul ar fi sa mai stau un an acasa, timp o sa lucrez pe branci, si apoi cu banii stransi o sa fiu pe cont propriu, n-o sa renunt la ideea de a face o facultate.
Doar sunt un independent, tot timpul mi-a placut sa nu depind de banii parintilor.
Am lucrat si m-am descurcat cum am putut. Dar ceea ce este mai important este faptul ca am putut sa tin capul sus, am obtinut banii pe cai cinstite, nu am furat.
Doar ce am de pierdut, capul sus baiete! Ai mai trecut prin situatii de genul asta.