Ce singura am ajuns aici, calare pe orizontul acesta de unde nu mai vad nimic. Nici macar pe mine nu ma vad... Eram convinsa ca macar eul meu ma asteapta... S-a dus pe coclauri, nimeni, nimeni, nu se vede de pe culmile astea aurite in verde...valuri de orizonturi pustii... nici urma de euri superioare sau inferioare... calare pe un cal de fum... halal sa-mi fie... atata goana nesabuita pentru acest colosal nimic! Si nici macar nu ma mai pot intoarce intre oameni... ceata acestor orizonturi m-a orbit, m-a surzit...nici pe pipaite nu mai stiu drumul inapoi... Ce n-as da pentru o poarta de curcubeu.... de unde curcubee daca pe aici nu ploua niciodata...