(1)
înfloresc pietrele
la poarta veșniciei
încremenită în clocotul undei.
(Cazanele Mici)



(2)
„Decebalus Rex
Dragan fecit”
un om prin lume trece
spre a deschide nemărginirea
altor oameni
(Dacia Romana)



(3)
ancoră albă prinzând rădăcini
cruce înălțată pe gând
lângă istoria noastră
ascunsă în psalmii acvatici
cărămidă cu cărămidă urcând
(Mănăstirea Mraconia)

(4)
trupurile ni s-au scurs în pământ
sufletele în mănunchi au urcat în munți
vocea ne este pârâu ori izvor
carnea copaci, oasele stânci,
degetele sunt frunze și flori.
nimeni nu poate spune că am murit
pe lângă noi nu a trecut pe dealuri
decât veșnicia.
(Mormântul soldatului necunoscut de pe Dealul Moșului)

(5)
…pentru că a viețuit unde puțini au viețuit, a zidit locaș sfânt, spre a mulțumi Domnului pentru Viață…pentru că a îndrăznit să gândească, corbi negri l-au condamnat să se despartă de viață, fără a ști că opreliște nu poți pune gândului …și pentru că a gândit gândul și dincolo de moarte, pedeapsa a fost să se întineze liniștea psalmilor cu deșucheate cântece în preasfântul altar, spre veselirea celor întorși cu sufletul…fă-Þi cruce cu limba în cerul gurii și roagă-Te pentru noi, păcătoșii, una mie nouă sute optzeci și nouă de ani…până când vremelnicia fu uitată și Duhul coborî iar în liniștea dintru întâi…
(Mănăstirea Sfânta Ana – ctitorită de Pamfil Șeicaru)