Am hotarat,intr-o slaba secunda de ratacire printre vitorul iubirilor mele,am indraznit sa hotarasc :ce sa fac....sa neg existenta nefirescului in banalitatea zilelor noastre sau sa mor,incet,pronuntand cu mii de greseli un nume ...stiut sau poate nestiut de launtrica bataie a ceasului...in neasemuit de frumoasa lume a indragostitilor?!
Speram pana mai ieri ca profilul meu sa semene cu dorintele de foc ale unui EL,venit din negura timpului,inaltandu-se din nepasarea unei lumi prea satula de dulce,de stele si de albastru.si tot ce fiinta mea cere,ar fi ,rezumandu-ma la trairile din trairi si la visul din vis...care e cel mai albastru dintre luceferii fanteziilor mele,un neasemuit pacat .Neasemuit si venit de dincolo de imaginatia ta,a lui,plin de durerile renuntariIla EL,...si la amgirile pe care ti le ofera cu gratitudine un lung si inselator drum dincolo de perceptiile...aproape obisnuite ,doar fericite,doar indragostite,...doar rare.
Si toate gandurile mele isi cer dreptul la replica,depasind exigentele patetice ale cuplului perfect,incovoiate si dureros de incolacite in jurul unei interogatii:unde vei fi fost atunci cand te voi fi dorit,unde esti,cand vei mai fi?!