Dacă unii nu m-au învățat că dacă vreau să te iubesc, trebuie să învăț să te am și să te împart atunci când poate că simt că te-aș ucide în mine, atunci am să încerc să mă educ ... cu tact și răbdare, ca într-un joc de logică, unde te împiedici peste tot de căi greșite și labirinturi obositoare ...

Așa ajung să îmi doresc să te alung și totuși să lăcrimez și să te iert ... Ajung să uit că ai uitat să îmi spui că mă iubești atunci când eu am așteptat să te aud, ajung să mă îndrept oricum spre tine, chiar dacă orgoliul din mine zace rănit încercând să zboare ...

Ajung să mă iubesc puțin mai mult pentru că știu că tu iubești "ceva" în mine și atunci caut acel "ceva" și simt că merită să încerc ... Ajung să închid ochii și să îmi întind doar brațele, fără să văd ce mai respiră sacadat în jurul meu și fără să aud ce glasuri învelite de banal încearcă să mă schimbe ...

Ajung să îmi doresc să învăț o lume moartă ce înseamnă să vezi dincolo de pânza aceea veștedă pe care am încercat de-atâtea ori să o rup și să evadez ... Ajung să îmi dau voie să-mi doresc mai mult decât să mă las așa-zis încântată de o mică plăcere, falsă și ipocrită în încercarea ei de a se naște.

Și tot așa ajung să mă întreb dacă tu simți că noi doi am născut ceva ...
Dar un lucru e cert: am învățat să rostesc "Te Iubesc" cu un alt ton și cu un dans care-mi vibrează inima ... am învățat să trăiesc și pentru tine, am învățat că dacă nu mi-e inima în creștet și nici mintea în piept, atunci trebuie să le las să se nască din nou ... în tine ...