agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-18 | |
Mă regăsesc și acum, la fel de naivă și încrezătoare în povești ce nu se termină vreodată cu zâmbet sau lacrimă de fericire. Și-mi dau seama că după atâția ani de zile, m-am servit unei lumi care nu-mi cunoaște decât numele și chipul ce se vede în oglindă ... o lume care are încercări lașe de a mă pătrunde, o lume care își atinge limitele atât de ușor și atât de lipsit de profunzime, o lume care se poartă pe sine doar cu trupul, lipsită de consistență, lipsită de tremur sau orice altă emoție ...
Conștientă fiind, m-am servit într-un joc superficial de-a viața, împărțindu-mă - firmitură cu firmitură - fără să știu că nimeni nu e plătit sau ademenit măcar să simtă alături de mine reîntregirea sau nimicirea substanței mele ... M-am oferit zâmbind, cu dărnicie și altruism, crezând că măcar o miime din ceea ce reprezint poate schimba un suflet, o concepție despre viață, un izvor de durere, un om ... Nu am așteptat laude ipocrite și nici încurajări mincinoase, nu am așteptat discursuri sau ridicări în slăvi; am așteptat doar o explozie de simțire ... o emoție sinceră ... Mă regăsesc și acum citind chemări în ochii lumii, simțind îndemnuri spre apropiere, căci singurul fapt ce ne unește e rolul nostru, al tuturor, pe scena vieții ... Muritori. Profunzi și plini de simțire în individual, falși și lipsiți de adâncime sufletească în colectiv ... Dincolo de acest moment sadic de luciditate, voi continua să mă ofer acestei lumi, fără ezitări prea concrete, fără încercări de regret, fără dorințe ascunse de a mă vrea a fi mai mult decât alții ce se oferă pe sine ... Nu îndrăznesc să cred că aș putea să fiu altfel decât suntem cu toții ... NOI, oameni ... muritori ... jucându-ne cu dăruire și devotament rolul și luând în seamă cu umilință și supunere zeci sau sute de indicații regizorale ... Dincolo de scena aceasta și dincolo de rolul ce ne-a fost înmânat, nu rămâne mai NIMIC ... decât speranța că dincolo de toate, că atunci când rolul nostru, al tuturor, își va atinge sfârșitul, va exista un gest compensatoriu ... și totuși acesta înseamnă TOTUL.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate