Sfarsitul eternitatii (Temporal) – Isaac Asimov

“Casa lui Noys Lambert era destul de izolata, situata totusi in apropierea unuia din orasele mari ale Secolului. Harlan cunostea bine orasul. Il cunostea mai bine decat oricare din locuitorii sai. In incursiunile sale de Observatie in aceasta Realitate, ii vizitase fiecare coltisor, in fiecare deceniu de care se ocupa Sectia. Cunostea orasul si in Spatiu si in Timp. Si-l putea reprezenta in totalitatea sa, ca pe un organism, traind si crescand cu catastrofele si vindecarile sale, bucuriile si necazurile. Acum se afla intr-o saptamana data a Timpului, in acest oras, intr-un moment de animatie suspendata a vietii sale lente de otel si beton. Mai mult decat atat, explorarile sale preliminare se concentrasera din ce in ce mai puternic pe -perioeci, locuitorii cei mai de vaza ai orasului, care insa locuiau in afara lui, pe spatii mai mari si intr-o relativa izolare”



Eu sunt doamna Iepure, imi tremurau foile de hartie in mana acolo pe scena si-mi venea s-o rup la fuga de parca m-ar fi alergat nu se stie cate cete de haitasi, dar imi ziceam in gand, fii calma, nu vezi ce draguti sunt oamenii acestia, si apoi nu te-a tarat nimeni cu forta sa reciti. Tu esti cumva un Iepure care poarta o camasa in picatele?!... Cred ca te-am reperat. Frumos din partea ta ca mi-ai adus aminte aici pe site de Asimov si de Pulberea de stele, de Zeii Insisi si de Soarele Gol si, si... mi-ai deschis apetitul sa-l recitesc, tocmai se pregatea sa arunce o Piatra din cer iar acum nu stie ce sa mai faca, zambind putin descumpanit cu tot cu Eu Robotul si cu Fundatia atunci cand isi spun in gand facand pe filozofii: uita-te si la astia de pe “agonia” niciodata n-or sa uite ca sunt oameni! Cineva spunea ca fericirea adevarata e totdeauna o clipa. Mai mult n-ar putea indura firea omului, care deseori , intr-o viata de multi ani nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. Ma bucur ca eu am intalnit-o, avem toti dreptul de a fi fericiti. Fericirea se afla in noi, in cei din jurul nostru, nu trebuie sa facem nimic decat doar sa privim un pic mai atent caci ea, fericirea e facuta din iluzii, sperante, incredere in oameni si in tine insuti, apoi din dreptate si prietenie.