simțeam în nări mirosul unei ierbi
niciodată atinsă
aerul încins împingea coasta nopții
la margine de zi
o linie fără țintă ca un abis
amesteca străluciri albăstrii
și-un roi de fluturi între buzele fierbinți
ascundea lumea întoarsă de la zbor
obișnuiau să umble pe sus cu tălpile tulpini
împletind șuvițe de apă
turnau în ceară aurie nucul bătrân
între umerii dezgoliți se pierdeau
coapte
boabe de struguri
despicând în două
viața fără nici o vină
degetele mureau o singură dată
la nesfârșit