Stau la geamul existentei mele si ma straduiesc sa adun bucati albastre dintr-o lume care acum moare acum invie.In fond padurea din sufletul meu a inverzit odata cu primavara si pasarile s-au asezat cuminti pe crengile verzi cantand melodii de dragoste. Si viata. Probabil ca va veni si vara cu caldura ei, probabil ca va veni si iarna . Cu iarna am o relatie speciala deoarece isi plateste foarte greu intretinerea la bloc.Se aseaza ca o idioata si cand pleaca lasa in urma doar fraze pe o hartie si mirosuri cetinesti de brad si poleiala. Culmea ca trebuie de multe ori sa-i amintesc lui Mos Craciun ca nu mai sunt copil si trebuie cel putin pt moment sa se mute in alta parte.In fine, inchid fereastra sufletului si vars ceaiul pe masa gandindu-ma ca probabil am un tel in viata si un drum pe care trebuie sa-l parcurg.Curiosi suntem noi oamenii! Venim pe lumea asta care nu ne apartinem si de la primul tipat ne proclamam stapani peste regat.De fapt cred ca nu de la primul tipat ci de la prima palma pe care o da moasa sau medicul ginecolog. Dupa cum vrei, ai de ales? Sunt buni si ei la ceva ca ne indruma pe calea cea buna nu? Cu mana dreapta spal ceaiul de pe masa si vad frecvente de zapada de cand am ales sa tac pe limba oamenilor.Cum e sa taci pe limba oamenilor? Simplu. Te asezi in fata unui calculator cu internet si scrii.Nu ai nevoie decat de timp si ceva cap treaz.Recunosc ca aseara am baut la colt de idee si cineva ma lovit cu fraze culese intr-o sticla cu continut dubios. Vara e de vina!