În Verona,
(da, în Verona aceea!)
adevărul renaște în fiecare clipă,
cu fiecare aripă frântă,
dând la o parte
faldurile verzi de otravă
care de ceva vreme
ți-au încremenit buzele.
Speriată-foarte,
inima-torță
își trimite șerpii de foc
spre ieri,
spre acum...câteva suspine de nisip
(se aud icnetele sferei de țărână
rotindu-se retrograd)
când, iată-te,
tocmai îmi șopteai
de dincolo de puntea
înnădită cu rugăciuni:
"- Acolo...
acolo foarte aproape de tine...
este răspunsul la întrebarea cea mare.
Nu mai răscoli zările în deșert!".

......................................

- Singura cursă spre Verona
va renaște peste o singură clipă!
Vă rugăm să vă desfaceți centurile de siguranță!