Ceva lipsește...nu ți se pare ciudat
Că niciodată nu te-ai întrebat
Unde sunt, de ce-am plecat
De ce-am lăsat totul neterminat?

Trebuie să ajung la tine,
Dar sunt prinsă în spini ce-mi fac mai mult rău decât bine!
Imobilizat în întuneric, în pustiu
Răul din mine se zbate, e ...viu!

Încerc să evadez din corpul meu păcătos
Să zbor până la tine, să alerg pe jos,
Să te văd, chiar dacă ploaia mă udă,
Chiar dacă rana mea e încă crudă.

Și când reușesc să ajung în fața ta
Privirea ce-o primesc e rece și rea
Ești sadic, și râzi când îți cer îndurare
Þi se pare absurdă rana ce mă doare.

Mă prăbușesc la picioarele tale
Încet, dar sigur, cad în uitare,
Și totul se termină, cum a început:
Încet, ciudat, nimicul avut!