Literele lucrurilor par a fi universale. Exista un limbaj al entuziasmului, al lucrurilor facute cu dragoste. Nu cuvintele din carti ne hranesc, ci legatura dintre ele care se citeste in dragoste, poem si intelepciune. Lucrurile vorbesc multe limbaje si hrana noastra esentiala nu vine din lucruri, ci din ceea ce lucrurile leaga intre ele. Hai sa cantam in spirit lucrurile care se reflecta unele in altele ca sa-si schimbe intelesul pentru noi! Dragostea prin spirit pedepseste carnea si ne inalta...
De ce ne nastem intre lucruri? De ce crestem alaturi de ele? De ce ne realizam trecator si parasim involuntar lucrurile la care tinem? Evoluam in laboratoarele noastre precum aurul, dar se obtine si piatra, din intamplare. Ne prefacem ca nu avem timp de raspunsuri, mai ales ca ni se pare asa de apropiata plimbarea in alte dimensiuni! Lucrurile le percepem prin gandire, sentimente...Gandirea e o pasare a inaltimilor, care, in colivia cuvintelor, isi desfasoara aripile, dar nu poate zbura, iar sentimentele sunt precum niste stele cazatoare. Acum nu mai palpaie nici o pasare, nici o stea. Iar imaginile lucrurilor mor cand puterea lor s-a istovit.
Important este sa facem orice actiune in totalitate si vom fi liberi, nu ne vom mai uita niciodata inapoi. Traim toate actiunile asupra lucrurilor pentru un singur scop: sa descoperim frumosul; restul e un fel de asteptare... Cand se atinge miezul vietii se gaseste frumosul si in ochii orbi la frumusete. Fiinta umana este atat de ingrijorata de toate actiunile sale neterminate, incat este la fel ca un depozit de vechituri. Pe unii ii desparte o zi de foame si un ceas de sete pentru a se afla in concordanta cu lucrurile care ii inconjoara. Si cand esti una cu lucrurile e bine sa nu renunti la visuri.
De multe ori, trebuie să plec din mine, să uit ceea ce simte omul. Iubesc nebunia si organizarea cosmică si doresc sa ma transpun intr-un lucru oarecare: piatra, iarba etc, si navighez pe ochii deschisi care cersesc un vant de nefiinta. Dincolo se joaca cu minutele. Ora cea mai intunecata e cea dinaintea rasaritului, iar scheletul clipei se pune sa imi strabata eternul. Numai ca piatra, sau ca plantă ești în paradis? Daca ai intrebari fundamentale, esentiale, dar raspunsuri neconcludente, joci pe foc. Esti chinuit. Dar pentru a ramane cu intelesul lucrurilor, trebuie sa desparti privirea de ochi...
Si ce facem cand alegem prost? Am in fata doua lucruri: un trandafir si un pahar cu vin. Trandafirul e frumos, dar vinul e cel ce dă desăvârșire. As alege pana la urma vinul, insa niciodata lumea n-o sa vrea sa-l ierte pe cel care n-a gresit niciodata! Pornirile ce clocotesc poposesc din adancimea infernului, ducandu-ne sufletul pe brate. Poate ca avem comportament de copii. Si ce inseamna copilul din mine, daca nu exista imperiul ce-i hraneste inima? Ce poate fi un colier de aur cand nu e sarbatoare? Ce inseamna trandafirul, daca nu exista iubire? Copilaria, cu neastamparul ei, uita de har. O stare mai ciudata decat aceasta nu exista. Cum se poate trai fara har?....Uite ca totusi traim... Iti poti schimba o dorinta cu alta: esti prea atasat de lume si, intr-o singura clipa, te poti intoarce impotriva lumii, dar ramai acelasi, boala persista. Urci de la efect la cauza sau cobori de la cauza la efect? Eu stiu ca pot sa urc pana la originea lucrurilor, sa surprind caravana in vagauna in care s-a odihnit. Cand urc inspre trecut, imi impart templul in plante, pietre, case, animale, munti...si uit de vin. Dar raman cu trandafirul rosu!
Cu ajutorul lucrurilor ajungi mai aproape de vis, legenda ti se transforma intr-o adevarata ratiune de a trai. Sa nu ne vindem totusi visele pe aur! Ce facem insa cu lampa de imprumut? Cine nu intelege intelesul atunci cand exista inteles? Memoria frunzei e vie, piatra e sfanta!...Numai mana vietii lucrurilor ne poate cuprinde inimile sa ne tinem aproape precum coloanele templului ce sunt inaltate la anume distante. Marea, care cheama la sine lucrurile, ma cere si trebuie sa plec. Nu-mi auziti pasii biruitori pe ape? Cand lucrurile va da un semn, urmati-le indemnul, chiar daca drumurile sunt grele, pe pamant, aer, sau ape.
Am ramas impreuna cu lucrurile mele pana ce albele aripi ale mortii mi-au imprastiat zilele. N-am facut nici un rau: am desenat lumea lucrurilor unde sa ma arunc si am vrut sa duc omenirea mai departe. Atata tot!...