nu am… la capătul peretelui se scurge albastrul
mi se sticlesc acoperind fiecare clipă într-o doar nouă-
umbra mâinii tale este doar un pic mai reală-

îmi de-compune, camera se scurge în podul
palmei tale - era caldă ca o doar nouă-
eu doar nu am umbră
nici formă

întind mâna spre lama caldă
desfăcută ca nouă
prădam mortificată clipa
închisă în jocul caruselului de jucărie
alb- strălucește –astru peste
bas bate pasul… doar
stiu, pot fi decojite de timpuriu,
și da, ochiul mi s-a închis în tăietura lamei tale
iar astăzi, doar astăzi, aveam ofertă specială

nu am…nu am mâini, nu am formă
crezi că mi-ai putea da…doar pentru o scurtă bucată
să mă sticlesc doar
nouă-
rapace te scurgeam-
tu nu mai ai umbră- și cât îți doreai
din podul palmei să mă dai
aruncată peste masă-
șase șase – doar azi,
nu mai aveam culoare pentru pleoape