agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2978 .



Corespondente
personale [ ]
Viata la tara Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dantesq ]

2004-10-22  |     | 



1

….oamenii m-au adoptat... un fel de prezenta atipica atmosferei de targ de campie, sarac si plin de prejudecati.... Vreo cativa tati cu fete de maritat au inceput sa-mi prezinte... oarecum voalat zestrea si oportunitatile unei casnicii cu odraslele lor... preotul, invatatorul, seful de post. Le-am spus ca-s gay, sa scap si sa ma distrez. N-au inteles. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-o fi in capul lor. Codita a inceput sa racaie la usa, vrea de mancare. Codita e unul din cei trei catelusi pe care i-am adunat din praful drumului cand am venit prima oara aici. Aveau cateva zile si nu le iesisera inca ochii, erau trei, doua fete si un baietel, am oprit masina si i-am asezat langa mine pe bancheta din fata, cand am ajuns in ferma am decis sa fie cainii mei. I-am hranit cu biberonul pana au inceput sa manance singuri. Le-am dat nume... imi vine sa rad...Eu sunt "cel ce le-a dat nume" ...Dumnezeul lor. Codita e una dintre fete si a ramas cea mai dependenta de mine. City este cealalta catelusa. E pe picioarele ei. Pe Partid l-a luat unul din muncitori acasa. Era rau si mascul. Ideal pentru un caine de paza. Imi pare rau ca l-am lasat sa-l ia. Acum sta legat si trist in fundul unei curti din fundul Olteniei. Sasha este catelusa mea Husky. Privilegiata. E foarte ingaduitoare cu pornirile mele filantropice. Chiar am observat o oarecare grija fata de Codita. O apara de ceilalti comunitari ai fermei.
Ferma e de porci.... sau cel putin incepe sa devina. E ferma mea. Construita din banii mei si din stiinta lui Bertrand. Un francez extraordinar de destept scapatat prin Romania asta parsiva si puturoasa. Mare specialist. Noptile-mi trec greu.In unele nopti mi-e dor de Rares, in altele de femeile mele. Cateodata mi-e dor de tine. Tu n-ai fost niciodata femeia mea. Ma gandeam, inainte vreme, ca e bine ca n-ai fost femeia mea, ca te voi pastra in minte asa cum nu esti, asa cum te construisem eu... Ma inselam. Si pe femeile mele le reconstruiesc, le scap de unele pacate, le ingreunez cu altele.
Intotdeauna mi-a fost frica de Craciun. Sau poate mai bine zis de ceea ce ne obliga Craciunul sa ne recunoastem. Anul asta o sa fie fara Rares. Undeva in apropierea Craciunului s-a rupt filmul intre noi cu doi sau trei(?) ani in urma. Am cautat o vreme explicatii, desi stiam ca nu-mi foloseau la nimic. Ma intrebai de ce SEX... Cum ma pot gandi la asta? Iti amintesti de umbra suie? Suntem defecti prin constructie... Sau folosim defectuos dotarile.
Stii ce a ramas in memoria mea de la tine? Un fund apetisant deplasandu-se spre iesirea din terasa Aqua. Atat. Tare mult te-am dorit atunci. M-am blestemat pentru
ratarea asta. In fond femei destepte gasesc peste tot... dar un fund ca al tau... mai rar

2

Intr-una din zile Codita a disparut. Pur si simplu. Am strigat-o am cautat-o…nimic. Sasha care-mi preia cu constiinciozitate starile era la fel de panicata ca si mine. Nu puteam impartasi nimanui frustrarea, durerea de a o fi pierdut, aici e aproape indecent sa-ti pese de un catelus. Noaptea mi-a fost grea si plina de reprosuri. Mi-am spus tot timpul ca pot face mai mult pentru ea… ca pot face mai mult. Ma las inbalosat de cutume logice, de reguli crescute peste noapte din comoditatea perversa a oamenilor. Le preiau lenea cu inconstienta si ma dedau renuntarilor. Ma uit in jur si mi-e greata de condoscendenta cu care ne privim greselile. Ne-am ridicat singuri la rang de Dumnezei si ne iertam greselile noastre cele de toate zilele. In timpul asta greselile ne devin mai monstruoase, mai ireparabile. Si miroase a carne arsa in jur. Si noi ne spunem ca asa trebuie. Ca trebuie sa intelegem degeneratii, homosexualii, dementii… in scurt timp o sa legalizam pedofilia.

Suntem o specie plictisita de evolutie ? Sau evolutia ne joaca o festa ?

Serile sunt calme aici. Raman singur cu Bertrand, luam impreuna cina, el isi toarna cu zgarcenie un pahar din tuica olteneasca din sticla care seamana cu o para, isi pune gheata, eu pun cafea la facut in filtru, asez farfurii pe masa, tacamuri…

Ana este un fel de menajera. Gateste si face curat in camerele noastre si in birou. E o bucatareasa excelenta dar vorbeste infiorator de mult. Despre Adi, alina si Costica, copiii ei, despre Moara pe care a pierdut-o in favoarea viceprimarului, un om corupt si rau…bata-l Dumnezeu. Adi si Alina sunt copii buni, la liceu in Pitesti. Costica este rau, e in clasa saptea si nu-i place scoala… da’ stie sa faca bani. E descurcaret.

Mancam, eu si Bertrand, discutand despre oportunitati de afaceri, despre pretul furajelor si al carnii de porc, despre orice. Odata am plecat de la treizeci de scroafe si am ajuns la politica Uniunii Europene. Bertrand are un creier sclipitor asezat pe o platforma extraordinar de practica. Un francez nascut intr-o familie saraca, colindator prin lume. Acum s-a asezat. S-a insurat cu Mihaela, o argeseanca oachesa din Domnesti. Asteapta un copil. Bertrand viseaza la propia afacere. I-am oferit o parte din afacerea mea. Nu a vrut. A spus ca vrea afacerea lui, numai a lui. Dupa ce mancam pun cafea in cani si mergem in birou. Bertrand se apuca de calcule pentru un Sapard. Eu imi pun un disc cu Roger Waters si ma apuc de scris. Scriu orice, chiar si scrisori trecutului.

Dupa cinci zile in care o credeam deja moarta a aparut Codita… Aproape moarta. Slaba. Abia-si mai misca ciotul a bucurie ca ma vede. Cred ca a fost bolnava. Am luat-o in brate si m-m bucurat mult. Am pupat-o si am luat-o inauntru sa o pun pe picioare. Sasha era tare nedumerita. Stia ca doar e are voie inauntru. Acum Codita si-a revenit. Si eu. Lumea insa se depreciaza in continuare.

Aseara cineva m-a intrebat daca sunt fericit. Un nume de pe mIRC. Am zis ca nu stiu… si chiar asa este. Nu cred ca s-a inventat un test cu ‘X’ intrebari care sa evalueze asta.

Pot spune ca-s multumit. Ma gandeam la tine. Tu-ti creezi premise de fericire cu multa usurinta. Iti directionezi trairi intru fericire… Un orgasm, un compliment, o fereastra deschisa, o bluza noua, un zambet de sef disponibil, o prima de craciun, o privire care te dezbraca… Apoi asezi o platosa de ipocrizie in fata elementelor fericirii tale… si-mi spui :
Cum poti vorbi despre sex? E neimportant.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!