agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-29 | |
motzoaca
acum când îți scriu te mângâi pe cuvinte învelit ți-e sufletul într-o blană de pisică și toarce uită azi de moarte pe tine nu te va atinge s-a închis în labii de scoică și plânge brown sugar în iarna asta luată de revere pe strada fin demachiată fac contrabandă alterantă cu trup cărnos de revolvere ioana ai căzut la înțelegere cu o limbă de zmeu zborul lui se amâna din cauza ceții capetele i-au intrat in coliziune gratarele moi inventeaza spume tu stai cuminte în marsupiu între doi solzi metalici ți-ai legat hamac privești în papila gri de carton baby, răspunde! nu mai are ton... carina Din partea mea? Un La mulți ani cu mulțumiri! cory nările linse în discuții metafizice își telegrafiază în fire de salivă o lume umbra în onix desenată pe acoperișul pulpei toamnei gureșe împrejur tămâia își zvârle îndărăt iedera însângerată în fuioare despletite arcuind monosilabice ecouri de mătase îndoliată de limba încinsă a unui șarpe cu gâtul frânt de plescăitul greu al apei neechilibrate de resturile lipton tea cu ciuful negru smog bătut în stihuri din Coran aminda era o fugă ca toate care urmaseră calea viorii în tocuri înfipte în călcâie sufla și vântul tremolo ducea cu el și păr și trepte pe undeva se împleteau norii sfârșitului obscur și căutarea devenea îngânare silabisită în ruine niciodată parisul nu mai luase nici în brațe nici din croissant de lună ursitoare 3 milenii în 3D și lacrimi brodate în asfalt în perle și căzături surde tempus vernum urlam în șiroaie prin lumea plină de saloane și picturi îmi ocroteam negrul de vie en mis en scene eu, actrița ciorilor cu doliul sfâșiat d'amour lugubre de frunze de cimitir andakim Succesul are multe fețe, dar rareori e statornic. Mare, cu adevărat, este când îți aduce prieteni care nu te părăsesc niciodată. Lansarea cărții tale a fost unul din acele momente care bucură nu numai pe sărbătorit, dar și pe prietenii lui, cu un sentiment de mândrie. Mi-am rotit ochii asupra lumii alese care te-a înconjurat și am descoperit pe chipul tuturor fala de a se putea număra printre cei apropiați poetului făuritor de cuvinte. La mulți ani, Michel, succes și o nouă carte cât mai curând! leviathan împreunează-ți tăcerile în cuantumul spațiu timp unde fiecare moleculă fiecare ADN al nostalgiei se rupe secvențial de sine fără preaviz stoarce tristețea din sânii după-amiezelor când laptele norilor sângerează peste lume peste aerul gol din jur sau peste cuvântul peste și dincolo pleacă așa cum ești târăște-te înapoi în pielea așezată la uscat și de acolo privește înainte: străinii din oglinda ploii sunt mai aproape decât par madim La mulți ani, Michel! Fie ca tot ce îți dorești să se împlinească. Să nu uiți: azi e prima zi din restul vieții tale. alma viețuiesc într-o toamnă de frig îmi întind dermatoglife prin canalele de un angstrom termenul de garanție arată întotdeauna sfârșitul ceții nordul înfiletării iluziilor prin mine se mișcă resturile ochiului violet gust un frig amar în celelalte axe rebele atârnă unitățile de măsură prea strâmte pentru sângele meu prea strâmte pentru canalul vostru de naștere strig spațiile de încrucișare cu moartea în taina hemoragiilor unui anotimp dichotomic pe zăpada iluziei urmele trec înalte ne desprindem linea Povestea nevăzută a Lunii e zona albastră a unui Curcubeu de pe partea ascunsă a Lunii și câtă vreme Iepurele Alb își macină crenguțele de ierburi și scorțișoară în mojar, noi vom fi Pământul cu lucrurile pământești în suflet, ca să poată Luna să ne încurce gândurile... numai așa avem din ce presimți culorile clădite peste noi... Azi, din albastrul viu s-au scuturat încet prafuri de umbre scăpate din Luna de dincolo de ea... Și până și Luna pare să fulgere și ea în cercuri albe, tot mai largi, cuvinte înșirate pe ață ale unui pământean prea îndrăgostit... Povestea lui o fredonează încet Iepurele Lunii, în timp ce mestecă ierburile de vrajă în mojar, cocoțat acolo sus. aleksandar Zbor perfect prin anotimpul de carne al poeziei! thaiis el nu pleacă de lângă cuvinte la fel cum niciodată copacii nu-și leapădă scoarța profetul băi sîntem oameni buni oameni obișnuiți cu picioare și mîini la locul lor cu capul pe umeri dacă întreabă cineva de noi le spui că deschidem cheia cu casa ușii așa se face pe la noi fîntîna la groapă și pămîntul umbrei întotdeauna anton La mulți ani, Michel! Și te așteptăm cu toții să ieși din ceața londoneză. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate